Ministerul petrin garantează fidelitatea faţă de doctrina sănătoasă: Benedict al XVI-lea, vorbind la audienţa generală de miercuri despre monahul benedictin Rupert de Deutz

(RV - 9 decembrie 2009) Monahul benedictin din secolul al XII-lea, Rupert de Deutz a fost în centrul catehezei lui Benedict al XVI-lea, ţinută la audienţa generală de miercuri în aula Paul al VI-lea din Vatican. Papa a amintit învăţămintele mai semnificative ale acestui monah, teolog german, în special cele cu privire la rolul Papei, despre Euharistie şi prezenţa răului în istorie.

A ştiut "să armonizeze studiul raţional al misterelor credinţei cu rugăciunea şi contemplaţia, considerată piscul oricărei forme de cunoaştere a lui Dumnezeu": în aceste cuvinte Benedict al XVI-lea a sintetizat lucrările şi viaţa lui Rupert de Deutz. Călugăr benedictin din secolul al XII-lea, Rupert de Deutz a trăit mai întâi în mănăstirea Sfântul Laurenţiu (Saint-Laurent) din oraşul belgian Liège iar în 1120, a fost numit abate al mănăstirii din Deutz, localitate situată aproape de Köln în Germania, unde a rămas până la moartea sa în 1129. Pontiful a subliniat că Rupert, ca teolog de mare profunzime, s-a distins prin rectitudinea sa morală şi prin ataşamentul faţă de Sediul lui Petru. Astfel, într-un timp marcat de contraste între papalitate şi imperiu din cauza aşa numitei "lupte pentru investitură", Rupert a preferat să aleagă calea exilului, împreună cu abatele mănăstirii sale, Berengarius, pentru ca să poată rămână fidel faţă de Succesorul lui Petru:
• "Rupert ne învaţă că atunci când apar controverse în Biserică, referinţa la ministerul petrin garantează fidelitatea faţă de învăţătura sănătoasă şi dă seninătate şi libertate interioară".

El a lăsat posterităţii numeroase lucrări care nu şi-au pierdut actualitatea nici astăzi, în urma activităţii sale în cercurile teologice ale timpului. A intervenit, astfel, cu determinare în controversa euharistică pentru a contrasta o interpretare reducţionistă a prezenţei lui Cristos în sacramentul Euharistiei. Pontiful a observat că Rupert "a devenit sprijinitorul decis al realismului euharistic", afirmând continuitatea dintre Trupul Cuvântului întrupat şi cel cel prezent în speciile euharistice ale pâinii şi vinului. Lăsând pentru o clipă textul catehezei, Papa s-a adresat liber credincioşilor spunând:
• "Şi astăzi există pericolul de a redimensiona realismul euharistic, de a-l considera aproape ca pe un rit de comuniune ori socializare. Uităm prea uşor de prezenţa reală a lui Isus Înviat, cu Trupul său înviat, şi de faptul că se dăruieşte mâinilor noastre pentru a ne scoate din noi înşine şi a ne încorpora în Trupul său nemuritor, ca să ne ducă astfel la viaţa cea nouă".

O altă controversă la care a luat parte monahul Rupert de Deutz se referă la "modul în care se pot concilia bunătatea şi atotputernicia lui Dumnezeu cu existenţa răului". Rupert s-a opus celor care, pe baza raţionamentelor filosofice, susţineau că Dumnezeu "permite răul fără a-l aproba şi, prin urmare, fără a-l voi". Dar Rupert, a explicat Papa, "a renunţat la uzul filosofiei, pe care a considerat-o inadecvată în faţa unei probleme atât de mari, pentru a rămâne fidel faţă de naraţiunea biblică".
• "El porneşte de la bunătatea lui Dumnezeu, de la adevărul că Dumnezeu este infinit de bun şi nu poate decât să voiască binele. Astfel el descoperă originea răului în omul însuşi şi în uzul greşit al libertăţii umane".

Rupert, a reluat Pontiful, aduce laude "îndurării nemărginite a Tatălui, răbdării şi bunăvoinţei lui Dumnezeu faţă de omenirea păcătoasă". Asemeni altor teologi din Evul Mediu, a observat apoi Benedict al XVI-lea, şi Rupert se întreba de ce Cuvântul lui Dumnezeu s-a făcut om. El are o viziune "cristocentrică a mântuirii", dezvoltată în opera "Glorificarea Preasfintei Treimi":
• "Afirma că Întruparea, evenimentul central al întregii istorii, era prevăzută din veşnicie, independent de păcatul omului, pentru ca toată creaţia să poată aduce laude lui Dumnezeu Tatăl şi să-l iubească asemeni unei unice familii strânsă în jurul lui Cristos, Fiul lui Dumnezeu".

În acelaşi sens, pentru Rupert de Deutz, "în femeia care stă să nască, potrivit cărţii Apocalipsului, se află întreaga istorie a umanităţii, orientată spre Cristos după cum conceperea este orientată spre naştere". Cristos este întotdeauna în centrul explicaţiilor sale exegetice la cărţile Sfintei Scripturi:
• "El regăseşte astfel o unitate mirabilă în toate evenimentele istoriei mântuirii, de la creaţie pînă la împlinirea finală a timpurilor: "Toată Scriptura", afirma Rupert, "este o singură carte care tinde spre acelaşi ţel, Cuvântul Divin" (De glorificatione Trinitatis et processione Sancti Spiritus I,V, PL 169, 18).

De altfel, a reluat Papa, Rupert nu se mulţumeşte cu simpla repetare a învăţăturii Sfinţilor Părinţi. De exemplu, el este primul care a identificat mireasa din Cântarea Cântărilor cu Preasfânta Fecioara Maria. Interpretarea mariană a Cântării Cântărilor, a notat Episcopul Romei, este "un fericit exemplu despre sintonia dintre liturgie şi teologie". Dar Maria pentru Rupert rămâne un mădular al Bisericii, ea este "portio maxima, portio optima", "partea cea mai sfântă din întreaga Biserică" (cfr In Apocalypsem 1.7, PL 169,1043). Şi la Fericita Fecioara Maria, Benedict al XVI-lea s-a referit şi în momentul saluturilor în diferite limbi adresate pelerinilor din aula audienţelor generale:
• "Solemnitatea Neprihănitei, celebrată ieri (marţi, 8 decembrie – n.r.), ne aminteşte adeziunea unică a Mariei la planul salvific al lui Dumnezeu. Dragi tineri, străduiţi-vă să o imitaţi cu o inimă curată şi limpede, lăsându-vă modelaţi de Dumnezeu care şi în voi vrea să facă "lucruri minunate".

Primiţi şi Binecuvântarea Apostolică invocată de Benedict al XVI-lea la finalul audienţei generale de miercuri, în aula Paul al VI-lea, binecuvântare ce ajunge acum la toţi ascultătorii care o primesc în spirit de credinţă.

Aici, serviciul audio: