Benedict al XVI-lea către teologi: fără umilinţa de a se simţi mici, nu se poate avea nici o înţelegere despre Dumnezeu

(RV - 1 decembrie 2009) Adevăratul teolog este acela care nu cedează tentaţiei de a măsura cu propria inteligenţă misterul lui Dumnezeu, adesea golind de sens figura lui Cristos; este acela care e conştient de propriile limite, aşa cum au fost mulţi mari Sfinţi recunoscuţi şi ca mari maeştri. Acesta este, în puţine cuvinte, gândul pe care Benedict al XVI-lea l-a împărtăşit în omilia din cadrul Liturghiei celebrate marţi dimineaţă împreună cu membrii Comisiei Teologice Internaţionale, angajaţi începând de luni 30 noiembrie până vineri 4 decembrie în plenara lor anuală.

Prototipul teologului încrezut care studiază Sfânta Scriptură aşa cum anumiţi oameni de ştiinţă studiază natura - adică cu o răceală academică ce pretinde să supună vivisecţiei misterul lui Dumnezeu şi ignoră scânteia transcendentului - Benedict al XVI-lea îl recunoaşte în străvechii cărturari care indică Magilor drumul spre Betleem, spre Dumnezeu-Prunc. Aceştia, observă Papa, sunt „mari specialişti: pot spune exact unde se naşte Mesia” dar „nu se simt invitaţi să meargă”. Cunoştinţa „nu le atinge viaţa, rămân afară. Pot da informaţii, dar informaţia nu devine formare pentru viaţa proprie”:
• Şi astfel în timpul nostru, în ultimele două sute de ani, observăm acelaşi lucru. Există mari învăţaţi, mari specialişti, mari teologi, maeştri în ale credinţei care ne-au învăţat atâtea lucruri. Au pătruns în detaliile Sfintei Scripturi, ale istoriei mântuirii. Dar nu au putut vedea misterul însuşi, adevăratul nucleu: că acest Isus era realmente Fiu al lui Dumnezeu (…) S-ar putea lesne cita mari nume din istoria teologiei acestor două sute de ani de la care am învăţat atât de mult, dar misterul nu a fost deschis ochilor inimii lor.

Papa este sever cu acest mod de a proceda care, afirmă, „se aşează deasupra lui Dumnezeu”. Este astfel cu oamenii de ştiinţă care adoptă, spune, o metodă în care „Dumnezeu nu-şi are locul” şi în consecinţă „nu există”. Dar este şi mai sever cu o anumită teologie care mortifică divinul şi căreia îi explică defectele cu o imagine eficientă:
• Se pescuieşte în apele Sfintei Scripturi cu un năvod care permite doar o anumită măsură pentru aceşti peşti iar tot ce este sub această măsură nu rămâne în năvod şi prin urmare, nu există. Şi astfel marele mister al lui Isus, Fiul făcut om, se reduce la un Isus istoric, într-adevăr o figură tragică, o fantasmă fără carne şi oase, unul care a rămas în mormânt, s-a descompus, este realmente un mort.

 
Dar istoria Bisericii este bogată în oameni, bărbaţi şi femei capabili să-şi recunoască limitele, micimea în faţa măreţiei lui Dumnezeu, capabili de umilinţă şi deci de a ajunge la adevăr. Din această lungă serie Benedict al XVI-lea a citat câteva nume:
• De la Bernadeta Soubirous la Sfânta Tereza de Lisieux printr-o nouă lectură a Sfintei Scripturi, nu ştiinţifică, dar intrând în inima Sfintei Scripturi, până la sfinţi şi fericiţi din timpul nostru: sora Bakhita, maica Tereza, Damian de Veuster. Am putea menţiona atâtea nume.

Iată, a continuat Papa, o categorie dintre aceşti „mici care sunt şi învăţaţi”, modele din care ne putem inspira pentru ca să ne ajute „să fim adevăraţi teologi care pot vesti misterul său deoarece mişcaţi în adâncul inimii lor”. Cum a fost Fecioara Maria, sau Sfântul Ioan, sau sutaşul de sub Crucea lui Isus. Sau mai departe, Sfântul Paul, care în istoria sa cuprinde emblematic parabola trecerii de la falsa la adevărata înţelepciune:
• Astfel şi după învierea sa Domnul, pe drumul spre Damasc, atinge inima lui Saul, care este unul dintre învăţaţii care nu văd. El însuşi, în prima scrisoare către Timotei, se numeşte pe sine ignorant, în acel timp, în ciuda ştiinţei sale. Dar Cel înviat îl atinge. Devine orb şi astfel văzător. Începe să vadă. Iar marele doct devine un mic şi tocmai astfel vede nebunia lui Dumnezeu care este înţelepciune, cea mai mare înţelepciune din toată înţelepciunea umană.

Lucrările Comisiei Teologice Internaţionale, prezidată de cardinalul american William Joseph Levada, vor continua în Vatican, cum s-a spus, până vineri 4 noiembrie. În această primă sesiune a noii echipe aleasă pentru cinci ani, Comisia va decide temele de tratat în această perioadă şi organizarea concretă a lucrărilor. Între temele pe care cardinalul preşedinte le-a cerut Comisiei să le i-a în considerare figurează chestiunea metodologiei teologice, înfruntată deja în perioada precedentă.

Aici serviciul audio: