Gratitudine pentru darul păcii, la 25 de ani de la Tratatul de pace dintre Chile şi Argentina, mediat de Vatican: editorialul părintelui Federico Lombardi

(RV – 28 noiembrie 2009) În audienţă la Benedict al XVI-lea – sâmbătă, 28 noiembrie 2009 – preşedinţii republicilor Chile şi Argentina: Michelle Bachelet Jeria, respectiv Cristina Fernández de Kirchner, pentru aniversarea a 25 de ani de la Tratatul de pace şi prietenie dintre cele două ţări, încheiat la şase ani după medierea pontificală care a dezamorsat conflictul între cele două state sud-americane. Iată – în legătură cu această vizită – editorialul părintelui Federico Lombardi la rubrica Octava Dies, săptămânalul informativ al Centrului de Televiziune Vaticană.

«Gratitudine pentru darul păcii. Mesaj de încredere în posibilitatea de a o construi prin dialog răbdător, contrar neîncrederii şi a tentaţiei de a recurge la forţă. Un eveniment mai semnificativ ca oricând şi important această vizită în Vatican a capilor celor două state – Argentina şi Chile – la 25 de ani de la semnarea Tratatului de pace şi prietenie dintre cele două ţări, graţie medierii Sfântului Scaun.

„În faţa acestei controverse, trebuie întotdeauna învins disconfortul şi nu trebuie niciodată considerat ca fiind încheiată calea dialogului răbdător şi a negocierii purtate cu înţelepciune şi prudenţă pentru a se ajunge la o soluţie justă şi demnă prin mijloace pacifice”. Astfel scria acum un an Benedict al XVI-lea celor două conducătoare de stat, la aniversarea a 30 de ani de la începerea delicatei medieri dorite de Ioan Paul al II-lea, în momentul în care Argentina şi Chile se aflau la un pas de la conflictul armat pentru seculara dispută legată de teritoriile australe. Şi Papa nota că succesul celor cinci lungi ani de tratative a fost în lume „o plăcută şi neaşteptată surpriză”, dar şi „un exemplu”.

Dacă odată a fost posibil, de ce n-ar mai fi posibil în continuare? Desigur, era vorba de două ţări majoritar catolice, disponibile să accepte medierea Sfântului Scaun. Dar mesajul era cu mult mai general: „A fost o lecţie practică şi convingătoare – spunea Ioan Paul al II-lea în 1987 – că oamenii şi naţiunile, dacă vor cu adevărat, pot convieţui în pace, făcând să predomine forţa raţiunii asupra raţiunii forţei. A fost confirmarea că istoria nu se sprijină pe impulsuri oarbe, ci depinde mai ales – în devenirea sa – de deciziile juste şi responsabile adoptate în mod liber de oameni”. Să continuăm deci să construim căi de dialog şi de pace, căci există peste tot o necesitate urgentă şi dramatică».

Aici serviciul audio: