Biserica irlandeză cere iertare pentru abuzurile asupra minorilor din parte unor preoţi din arhidieceza de Dublin. Cu noi, mons. Diarmuid Martin

(RV - 27 noiembrie 2009) Durere şi ruşine, umilinţă şi căinţă: sunt sentimentele cu care Biserica irlandeză a ascultat publicarea, joi 26 noiembrie, a raportului asupra abuzurilor sexuale împotriva minorilor din partea clerului arhidiecezei de Dublin. Rezultatul cercetărilor, prezentat de ministrul Justiţiei irlandeze, Dermont Ahren, ilustrează îngrozitoarele crime comise în dauna minorilor din partea a 46 de preoţi între anii 1975 şi 2004.

„Sunt şocat şi îmi este ruşine”, „cer scuze tuturor celor cărora li s-a făcut rău şi familiilor lor”: astfel cardinalul Seàn Brady, primat al întregii Irlande, într-un comunicat după publicarea raportului asupra abuzurilor sexuale din partea arhidiecezei de Dublin. În documentul de 700 de pagini - rod al muncii unei comisii instituită în 2006 - se vorbeşte de 320 de cazuri de abuzuri asupra minorilor. Au fost chemaţi în cauză, pe lângă autorii violenţelor, şi patru arhiepiscopi care, potrivit documentului, „au pus reputaţia Bisericii înaintea protecţiei copiilor lipsiţi de apărare”. Din partea sa, cardinalul Brady a reafirmat că „nimeni nu este deasupra legii” şi a asigurat că Biserica face tot posibilul pentru a tutela copii de aceste crime îngrozitoare. În 28 octombrie 2006, primind în vizită ad Limina prelaţii irlandezi, Papa vorbise de „multe cazuri dureroase de abuzuri sexuale asupra minorilor”. „În eforturile voastre continue de a înfrunta în mod eficient această problemă - a fost îndemnul Papei către episcopi - este important să se stabilească adevărul despre ceea ce s-a întâmplat în trecut, a lua toate măsurile apte să evite repetarea lor în viitor, să asigure ca principiile de dreptate să fie pe deplin respectate şi, mai ales, să vindece victimele şi pe toţi care au fost loviţi de aceste crime abnorme”.

Publicarea raportului a fost primită cu profundă durere şi de actualul arhiepiscop de Dublin, Diarmuid Martin. Intervievat de redacţia engleză, mons. Martin îşi îndreaptă gândul înainte de toate spre toţi cei care au suferit din cauza violenţelor sexuale săvârşite de preoţi din dieceza sa:
• Mă gândesc la oroarea pe care au trăit-o; în special, mă gândesc la acel grup de persoane care nu au fost capabile încă să povestească istoria lor şi pentru care lectura acestui Raport va suscita emoţii cutremurătoare, emoţii pe care nu au reuşit niciodată să le elaboreze. În cursul anilor, eu însumi am întâlnit multe din ele, atâtea victime şi mi-am dat seama că, sub multe aspecte, viaţa lor - o parte din viaţa lor - a fost ruinată; au fost constrânse să trăiască cu această suferinţă teribilă ani de zile.

Mulţi dintre preoţii care au comis asemenea abuzuri sunt acum în închisoare, mulţi au fost deferiţi, oricum, justiţiei. Credeţi că trebuie să fie un mod în care capii Bisericii să-şi asume responsabilităţi pentru toate acestea în mod deschis, public?
• Cred că prin publicarea acestui Raport persoanele vor admite responsabilităţile lor acolo unde există; în ceea ce priveşte aspectul penal, investigarea este sarcina autorităţilor de poliţie şi procuraturii. Dar multe din aceste cazuri au fost deja examinate. Una din probleme este faptul că uneori mulţi dintre cei vinovaţi neagă evidenţa, refuzând chiar să admită existenţa unei probleme, şi adoptă atitudini înşelătoare, evazive…Din păcate, la timpul său a fost luată decizia de a nu trata ofensele produse de ei în mod serios aşa cum ar fi fost just să fie tratate…Problema este, deci, că au fost luate decizii care au făcut în aşa fel încât alţi copii să sufere aceleaşi abuzuri. Pe de altă parte, trebuie spus că în Irlanda au fost făcute mari progrese în aplicarea, în Biserică, a unor norme pentru tutelarea copiilor.

Pe de altă parte, această situaţie a cerut şi un preţ foarte înalt pentru morala preoţilor în dieceză. Ce intenţionaţi să faceţi?
• Acesta este un moment special, pentru că Biserica are nevoie să instaureze un nou dialog cu tinerii, şi ar fi tragic dacă preoţii ar simţi o anumită inhibiţie în acest domeniu. Enoriaşii cunosc şi ştiu să recunoască preoţii buni, şi cred că aceşti preoţi vor primi curajul şi forţa tocmai de la credincioşii lor şi de la laici pentru a recunoaşte importanţa misiunii lor…Biserica trebuie să se schimbe şi cred că va fi mai bine pentru noi faptul de a fi înfruntat acest capitol până la capăt. Va trebui să fim foarte atenţi în formarea preoţilor noştri… Cu toate acestea nu am pierdut optimismul, deoarece sunt convins că ne mişcăm în direcţia justă! Pe toate fronturile.

Aici serviciul audio: