25 de ani de la Tratatul de pace şi prietenie dintre Chile şi Argentina. Mons. Tomasi
despre capacitatea de mediere a Sfântului Scaun
(RV – 27 noiembrie 2009) În agenda pontificală de sâmbătă, vizita la Benedict
al XVI-lea a preşedinţilor republicilor Chile (Michelle Bachelet Jeria)
şi Argentina (Cristina Fernández) cu ocazia împlinirii a 25 de ani de la Tratatul
de pace şi prietenie dintre cele două popoare, ce a avut loc la şase ani după medierea
pontificală care a dezamorsat conflictul dintre cele două state sud-americane.
Despre contribuţia pe care o poate oferi Biserica pentru a favoriza calea
dialogului în lumea de azi, iată reflecţia arhiepiscopului Silvano Maria Tomasi, Observator
permanent al Sfântului Scaun pe lângă oficiul ONU de la Geneva: • „Contribuţia
Sfântului Scaun aduce, în mod substanţial, o viziune asupra persoanei umane care transcende
graniţele dintre state şi frontierele de interese şi deschide spre solidaritatea şi
spre capacitatea de a ne recunoaşte toţi ca membri ai aceleiaşi familii umane. Aşadar,
mesajul de fraternitate şi de solidaritate care este proiectat de învăţătura Doctrinei
sociale a Bisericii şi de comportamentul Bisericilor locale (care se deschid spre
întreaga familie umană) reprezintă izvorul de credibilitate al Bisericii şi al Sfântului
Scaun în intervenţia sa în situaţii dificile. Există de asemenea şi un alt aspect
care – în opinia mea – trebuie luat în consideraţie, şi anume activitatea zilnică
a nunţiaturilor în contextul internaţional. Rolul esenţial al prezenţei Sfântului
Scaun este aşadar cel de a apăra demnitatea persoanei umane. Este un punct de plecare,
în special al unei platforme pe care se sprijină întreaga structură a relaţiilor internaţionale”.
Biserica activează în prezent în noi forme de mediere care privesc teme fundamentale,
precum viaţa şi apărarea familiei în reuniuni internaţionale şi nu numai … • „Punctele
de diferenţă şi de contact în dezbaterile internaţionale sunt mai ales asupra acestor
valori fundamentale: precum viaţa, dreptul la viaţă, protejarea vieţii de la concepere
şi până la sfârşitul natural al acesteia. Şi tocmai în acest context, în această perspectivă
devine tot mai complicat şi mai dificil să se facă posibilă intrarea în cultura publică
a necesităţii de a face să revină şi să fie reafirmate aceste valori fundamentale”.
Într-un
timp al globalizării – ne aminteşte Benedict al XVI-lea în enciclica „Caritas in veritate”
– este necesară mai ales promovarea unei dezvoltări integrale a persoanei şi a popoarelor.
Şi în acest sens Biserica vine cu propuneri concrete… • „A devenit aproape un refren
în intervenţiile care se încearcă din partea Bisericii în context internaţional să
spună că dezvoltarea nu este limitată la dimensiunea economică sau la cea tehnică,
dar că include valorile fundamentale ale persoanelor, precum spiritualitatea, sensul
creativităţii. Această propunere face ca Sfântul Scaun să nu se limiteze doar la unica
dimensiune a dezvoltării, cu latura tehnologică şi economică. Sfântul Scaun subliniază
că, dacă se doreşte să se ducă bunăstare, trebuie să se ţină cont de ceea ce face
cu adevărat să se trezească capacitatea persoanelor de a se angaja şi a deveni responsabile.
Există o bogăţie, un patrimoniu foarte bogat nu doar de idei, dar de experienţe şi
de bune practici, pe care le avem în tradiţia noastră creştină, şi pe care putem să
le punem la dispoziţia întregii familii umane, aceasta fiind calea pentru a ajunge
cu adevărat la această dezvoltare integrală”.