Omenirea ar fi mai fericită dacă ar urma modelul de iubire din Preasfânta Treime: Benedict al XVI-lea, la audienţa generală de miercuri despre cuvioşii Hugo şi Richard de Sfântul Victor

RV 25 nov 2009. Dacă relaţiile dintre oameni ar urma modelul de iubire care uneşte cele trei Persoane Divine, lumea ar fi un loc mai fericit pentru că fiecare ar trăi "pentru ceilalţi": cu această reflecţie Benedict al XVI-lea a încheiat cateheza audienţei generale de miercuri, în aula Paul al VI-lea, vorbind despre scrierile a doi călugări teologi din secolul XII: Hugo şi Richard, care şi-au legat numele şi viaţa de celebra abaţie pariziană "Sfântul Victor".

Istoria oamenilor nu este o succesiune oarbă de fapte călăuzite de haos, ci locul în care Dumnezeu l-a trimis pe Fiul său şi unde continuă să lucreze prin intermediul Duhului Sfânt; iar dacă sufletul omului ar fi mai capabil de a contempla realităţile cereşti după modelul Preasfintei Treimi, şi - desigur - să se comporte în consecinţă, ar descoperi că "miracolul" fericirii este posibil chiar şi în mijlocul realităţilor pământeşti. Iată, pe scurt, învăţăturile scoase din scrierile a doi teologi care au trăit în urmă cu 800 de ani – Hugo şi Richard din abaţia Sfântul Victor, din Paris – pe care Benedict al XVI-lea le-a propus miilor de pelerini care s-au strâns miercuri în jurul său în aula Paul al VI-lea pentru cateheza audienţei generale. În Parisul secolului XII, mănăstirea "Sfântul Victor" prezintă "o solidă identitate culturală", încât nu surprinde faptul că monahii care vieţuiesc între zidurile sale erau numiţi "victorini". Aici, a explicat Pontiful, "s-a realizat o fericită sinteză" între cele două curente teologice care se bucurau de mare trecere în epoca respectivă: curentul teologiei monastice, orientat mai degrabă spre contemplaţia misterelor de credinţă, şi cel al teologiei scolastice, care accentua rolul raţiunii în investigaţia tainelor divine.

Hugo de Sfântul Victor, a afirmat Papa, avea un interes deosebit pentru raportul dintre credinţă şi raţiune, întemeindu-şi ştiinţa sa teologică pe o bază istorico-literală a Sfintei Scripturi:
• "Cu alte cuvinte, mai înainte de a descoperi valoarea simbolică, dimensiunile cele mai profunde ale textului biblic, este nevoie să fie cunoscută şi aprofundată semnificaţia istoriei povestită în Scriptură. Altfel, avertiza el cu o comparaţie reuşită, există riscul de a fi asemeni unor cercetători de gramatică ce nu cunosc alfabetul".

De aici, era argumentaţia călugărului Hugo, rezultă că dacă se cunoaşte sensul istoriei în Biblie, atunci şi vicisitudinile umane apar marcate de Providenţă, urmând un plan al său ordonat:
• "Pentru Hugo de Sfântul Victor, istoria nu este, astfel, rezultatul unui destin legat la ochi sau al unei întâmplări absurde, după cum ar putea să apară. Dimpotrivă, în istoria umană acţionează Duhul Sfânt, care face să apară un minunat dialog al oamenilor cu Dumnezeu, prietenul lor. Această viziune teologică asupra istoriei scoate în evidenţă intervenţia surprinzătoare şi salvifică a lui Dumnezeu, care intră cu adevărat şi lucrează în istorie, ca şi cum ar fi parte din istoria noastră, dar respectând şi salvgardând întotdeauna libertatea şi responsabilitatea omului".

În plus, a amintit Benedict al XVI-lea, Hugo de Sfântul Victor oferă o definiţie a sacramentului care arată cu eficacitate atât dimensiunea corporală a simbolului ce face vizibil sacramentul însuşi, cât şi forţa harului care este cuprins în acesta:
•"Este important ca şi în prezent animatorii liturgici, şi în special preoţii, să pună în valoare, cu înţelepciune pastorală, semnele proprii ale riturilor sacramentale – vizibilitatea şi aspectul tangibil al harului – îngrijindu-se cu atenţie de cateheză, pentru ca orice celebrare a sacramentelor să fie trăită de toţi credincioşii cu devoţiune, intensitate şi bucurie spirituală".

Spre deosebire de Hugo, ucenicul acestuia, Richard, este un mistic, şi prin urmare – a observat Pontiful – privilegiază sensul alegoric al Sfintei Scripturi. Într-una din scrierile sale, Richard de Sfântul Victor...
• "... propune credincioşilor o cale spirituală care îndeamnă mai ales la a exercita diferitele virtuţi, învăţând să disciplineze şi să pună în ordine cu ajutorul raţiunii sentimentele şi mişcările interioare afective şi emotive. Numari când omul a ajuns la echilibru şi maturitatea umană în acest domeniu, este gata să treacă pragul contemplaţiei (...). Contemplaţia, aşadar, este punctul de sosire, rezultatul unui drum anevoios care recere dialogul dintre credinţă şi raţiune, adică, încă o dată, un discurs teologic".

Aplicarea raţionamentului la înţelegerea credinţei, a constatat Benedict al XVI-lea, este practicată în mod convingător de cuviosul Richard în capodopera sa despre Preasfânta Treime. Este o descriere acută despre specificul legăturilor de iubire care unesc cele trei Persoane trinitare şi bucuria neîntreruptă care le caracterizează. Un model, a observat Pontiful, care, dacă ar fi imitat de oameni, ar marca profund pozitiv relaţia dintre persoane:
• "Cât de mult s-ar schimba lumea dacă în familii, în parohii şi în oricare altă comunitate, raporturile ar fi trăite urmând exemplul celor trei Persoane Divine, în care fiecare trăieşte nu numai cu alta dar pentru alta şi în altă persoană! Aminteam acum câteva luni la Angelus: 'Numai iubirea ne face fericiţi, pentru că trăim în relaţie, şi trăim pentru a iubi şi pentru a fi iubiţi".

La saluturile care au urmat după sinteza catehezei în diferite limbi, Benedict al XVI-lea a adresat tinerilor, bolnavilor şi mirilor o scurtă reflecţie despre apropiata perioadă a Adventului:
• "Vă îndemn, dragi tineri, să trăiţi acest timp special prin rugăciune vigilentă şi generos angajament evanghelic. Vă încurajez pe voi, dragi bolnavi, să sprijiniţi prin jertfa suferinţelor voastre drumul de pregătire al poporului creştin pentru Sfânta Naştere a Domnului. Vă doresc vouă, dragi miri, să fiţi mărturisitori ai Duhului iubirii care însufleţeşte şi sprijină întreaga Familie a lui Dumnezeu".

Primiţi şi binecuvântarea apostolică invocată de Benedict al XVI-lea la încheierea audienţei generale, miercuri în aula Paul al VI-lea, binecuvântare ce ajunge acum la toţi cei care o primesc în spirit de credinţă.

Aici, serviciul audio: