Isus Cristos, Regele Universului: alocuţiunea Papei la rugăciunea "Îngerul Domnului" (text)

(RV - 22 noiembrie 2009) Anul bisericesc după calendarul roman sau latin se încheie cu duminica a XXXIV-a din Timpul ordinar care coincide cu solemnitatea „Domnul nostru Isus Cristos, Regele Universului. Mii de credincioşi, romani şi pelerini, s-au reunit la prânz în Piaţa Sfântul Petru pentru a asculta alocuţiunea Papei şi a se ruga împreună antifonul marian Îngerul Domnului. Papa a vorbit despre regalitatea lui Cristos şi a îndemnat creştini să se întrebe pe cine vor să-l urmeze: Pe Dumnezeu sau pe cel rău? Adevărul sau minciunea? În final, papa Benedict a salutat şi participanţii la Forumul persoanelor şi asociaţiilor de inspiraţie catolică în lumea muncii şi Comunităţile Imigraţilor Catolici în Italia. Între acestea era reprezentată şi comunitatea română.

Iată textul alocuţiunii în versiunea noastră de lucru:

Iubiţi fraţi şi surori,
În această ultimă duminică a Anului liturgic celebrăm solemnitatea lui Isus Cristos, Regele universului, o sărbătoare de instituire relativ recentă, care însă are rădăcini profunde biblice şi teologice. Titlul de „rege”, referit la Isus, este foarte important în Evanghelii şi permite să dăm o lectură completă figurii şi misiunii sale de mântuire. Se poate nota în acest sens o evoluţie progresivă: se pleacă de la expresia „regele iudeilor” şi se ajunge la aceea de rege universal, Stăpân al cosmosului şi al istoriei, deci mult dincolo de aşteptările chiar şi ale poporului ebraic. În centrul acestui parcurs de revelare a regalităţii lui Isus Cristos stă încă o dată misterul morţii şi învierii sale. Când Isus a fost răstignit pe Cruce, capii iudeilor îl luau în luau în râs spunând: „Dacă este regele, Israelului, să se coboare acum de pe cruce şi vom crede în el” (Mt 27,42). În realitate, tocmai întrucât este Fiul lui Dumnezeu Isus s-a dat în mod liber pătimirii, iar crucea este semnul paradoxal al regalităţii sale, care consistă în biruinţa voinţei iubirii lui Dumnezeu Tatăl asupra neascultării păcatului. Şi tocmai oferindu-se pe sine ca jertfă de ispăşire Isus devine Regele universal, cum va declara el însuşi arătându-se apostolilor după înviere: „Mi-a fost dată toată puterea în cer şi pe pământ” (Mt 28,18).

Dar în ce consistă „puterea” regală a lui Isus? Nu este cea a regilor şi a celor mari ai acestei lumi; este puterea divină de a da viaţa veşnică, de a elibera de cel rău, de a învinge stăpânirea morţii. Este puterea iubirii, care ştie să scoată binele din rău, să înduioşeze o inimă împietrită, să poarte pace în cel mai aspru conflict, să aprindă speranţa în cea mai mare beznă. Această Împărăţie a Harului nu se impune niciodată, şi ne respectă întotdeauna libertatea. Cristos a venit pentru „a da mărturie despre adevăr” (In 18,37) - cum a declarat în faţa lui Pilat: cine primeşte mărturia sa, se pune sub „steagul” său, după imaginea îndrăgită de Sfântul Ignaţiu de Loyola. Pentru fiecare conştiinţă, deci, devine necesar - acest da - o alegere: pe cine vreau să-l urmez? Pe Dumnezeu sau pe cel rău? Adevărul sau minciunea? A opta pentru Cristos nu garantează succesul după criteriile lumii, dar asigură acea pace şi acea bucurie pe care numai el le poate dat. O dovedeşte, în fiecare epocă, experienţa atâtor oameni, bărbaţi şi femei, care, în numele lui Cristos, în numele adevărului şi al dreptăţii, au ştiut să se opună ademenirilor puterilor pământeşti cu diferitele lor măşti, până la a pecetlui cu martirajul această fidelitate a lor.

Dragi fraţi şi surori, când îngerul Gabriel a purtat vestea Mariei, i-a prevestit că Fiul său avea să moştenească tronul lui David şi să domnească pentru totdeauna (Cf Lc 1,32-33). Iar Fecioara Sfântă a crezut încă înainte de a-l dărui lumii. A trebuit, apoi, negreşit, să se întrebe ce gen nou de regalitate era aceea a lui Isus, şi a înţeles ascultându-i cuvintele şi mai ales participând intim la misterul morţii sale pe cruce şi al învierii. Să cerem Mariei să ne ajute şi pe noi să-l urmăm pe Isus, Regele nostru, cum a făcut ea, şi să-i dăm mărturie cu toată existenţa noastră.

După rugăciunea Îngerul Domnului papa Benedict al XVI-lea a amintit beatificarea unei călugăriţe la Nazaret, în Ţara Sfântă şi s-a referit la Ziua Pro Orantibus, adică pentru călugăriţele de viaţă contemplativă, care se dedică total rugăciunii.

Beatificare la Nazaret:
Astăzi, la Nazaret, se desfăşoară ceremonia beatificării Sorei Maria Alfonsina Danil Ghattas, născută la Ierusalim în 1843 într-o familie creştină, care cuprindea 19 fii. A descoperit foarte curând vocaţia la viaţa călugărească, de care a devenit pasionată, în ciuda dificultăţilor iniţiale puse de familie. Ei i se recunoaşte meritul de a fi întemeiat o congregaţie formată doar de femei ale locului, cu scopul învăţământului religios, pentru a învinge analfabetismul şi eleva condiţiile femeii din acel timp în ţinutul în care Isus însuşi i-a preamărit demnitatea. Punct central al spiritualităţii acestei noi Fericite este devoţiunea intensă faţă de Fecioara Maria, model luminos de viaţă consacrată în întregime lui Dumnezeu: Sfântul Rozariu era rugăciunea ei continuă, ancora ei de salvare, izvorul său de haruri. Beatificarea acestei atât de semnificative figuri de femeie este de mângâiere specială pentru Comunitatea catolică în Ţara Sfântă şi este o invitaţie la a se încrede mereu, cu fermă speranţă, în Divina Providenţă şi în ocrotirea maternă a Mariei.

Ziua pentru călugăriţele claustrale.
Ieri, în comemorarea Prezentării Fericitei Fecioare Maria la Templu, era Ziua pro orantibus, în favoarea comunităţilor călugăreşti de clauzură. Folosesc bucuros ocazia pentru a le adresa salutul meu cordial, reînnoind tuturor invitaţia de a le susţine în necesităţile lor, Sunt bucuros şi, în această împrejurare, să mulţumesc public călugăriţelor care se alternează în mica Mănăstire din Vatican: clarise, carmelite, benedictine şi, de puţin timp, vizitandine. Rugăciunea voastră, dragi surori, este foarte preţioasă pentru ministerul meu.

Au urmat saluturile în limbile franceză, engleză, germană, spaniolă, polonă şi italiană.

În italiană a salutat şi participanţii la întâlnirea promovată de Mişcarea Creştină Lucrători asupra realităţii lucrătorilor imigraţi.
De fapt, duminică, în cursul dimineţii, s-a desfăşurat în biserica Santo Spirito in Sassia, nu departe de Vatican întâlnirea „Forumului Persoanelor şi Asociaţiilor de inspiraţie catolică în Lumea Muncii” şi Comunităţilor Imigraţilor Catolici în Italia pe tema „Caritas in veritate şi primirea lucrătorilor imigraţi”. La întâlnire au participat mai multe comunităţi etnice de imigraţi. Au luat cuvântul şi patru reprezentanţi a comunităţilor imigranţilor. Pentru continentul european a intervenit reprezentanta comunităţii române Simona-Cecilia Farcaş. A fost o dimineaţă de reflecţie la care au intervenit purtătorul de cuvânt al Forumului, Natale Forlani, mons. Francesco Rosso, asistentul spiritual, părintele Gianromano Gnesotto, Director naţional al Oficiului imigraţi şi refugiaţi în Italia de la Fundaţia Migrantes din cadrul Conferinţei episcopale italiene. Ministrul Muncii, al Sănătăţii şi Politicilor Sociale, Maurizio Sacconi, şi Raffaele Bonanni, secretar general al Confederaţiei Italiene Sindicate ale Lucrătorilor - CISL.

Lucrările s-au încheiat cu Sfânta Liturghie la care comunităţile etnice şi-au făcut simţită prezenţa şi formele de integrare în societate şi în Biserică. Comunitatea română a participat cu doi preoţi concelebranţi, o tânără care a citit lectură şi un mic cor care a intonat „Sfânt, sfânt, sfânt”. La 11.45, terminată Sfânta Liturghie, participanţii la Forum s-au dus în Piaţa Sfântul Petru unde s-au unit în rugăciune cu Papa la „Îngerul Domnului”, fiind în final salutaţi de Pontif. Conaţionalii au răspuns, fâlfâind steagul românesc.