2009-11-13 16:58:34

Benedict al XVI-lea către membrii plenarei Consiliului Pontifical „Cor Unum”: A mărturisi caritatea lui Cristos, înseamnă şi a apăra adevăratele drepturi ale omului şi a trezi conştiinţele


(RV – 13 noiembrie 2009) Obiectivul principal pentru persoanele active în plan caritativ este de a face cunoscut Chipul milostiv al lui Dumnezeu care vrea să-l salveze pe om în toate dimensiunile sale, pământeşti şi spirituale, vrea să apere adevăratele drepturi ale omului şi să trezească conştiinţele. Astfel a subliniat Sfântul Părinte vineri dimineaţă, primindu-i în audienţă pe membrii plenarei Consiliului Pontifical „Cor Unum”, cu tema: „Parcursuri formative pentru operatorii în domeniul caritativ”.

Gândul Succesorului lui Petru se îndreaptă mai întâi spre numeroşii credincioşi care „în orice parte a lumii, oferă – cu generozitate şi dăruire – din timpul şi energia lor pentru a da mărturie despre iubirea lui Cristos, Bunul Samaritean, care se apleacă asupra celor suferinzi în trup şi în spirit”. Şi, amintind că „iubirea caritativă aparţine însăşi naturii Bisericii”, a evidenţiat cum aceasta, „vestind Mântuirea nu poate face abstracţie de condiţiile concrete de viaţă ale oamenilor cărora le este trimisă”.

• „A fi activă pentru a îmbunătăţi aceste condiţii reprezintă însăşi viaţa şi misiunea Bisericii, căci mântuirea lui Cristos este integrală şi-l priveşte pe om în totalitatea dimensiunilor sale: fizică, spirituală, socială şi culturală, pământească şi cerească. Tocmai pornind de la această realitate au luat naştere, în cursul secolelor, multe opere şi structuri ecleziale destinate promovării persoanelor şi popoarelor, care au dat şi continuă să ofere o contribuţie de neînlocuit la creşterea şi la dezvoltarea armonioasă şi integrală a fiinţei umane”.

Şi, „a contribui la construirea unei ordini sociale juste” face parte din „mărturia carităţii lui Cristos”, contribuţie pe care o aduc mulţi credincioşi care desfăşoară „activităţi rodnice în domeniul economic, social, legislativ şi cultural”, participând direct la viaţa publică pentru realizarea binelui comun.

• „Nu intră desigur în competenţa Bisericii să intervină direct în politica Statelor sau în construirea structurilor sau a politicelor adecvate. Biserica – prin vestirea Evangheliei – îşi deschide inima către Dumnezeu şi către aproapele şi trezeşte conştiinţele; cu forţa Evangheliei pe care o vesteşte apără adevăratele drepturi ale omului şi se angajează în favoarea justiţiei. Credinţa este o forţă spirituală care purifică raţiunea în căutarea unei ordini drepte, eliberând-o de riscul mereu prezent de a fi „orbită” de egoism, de interese şi de putere”.

„De fapt, cum demonstrează experienţa – a adăugat Episcopul Romei – şi în societăţile mai evoluate din punct de vedere social, caritatea rămâne necesară”:
• „serviciul iubirii nu devine niciodată inutil, nu doar pentru că sufletul omului are mereu nevoie, în afară de lucrurile materiale, şi de iubire dar şi pentru că continuă să existe situaţii de suferinţă, de singurătate, de necesitate care au nevoie de dăruire personală şi ajutoare concrete”.

Şi acesta trebuie să fie principalul obiectiv pentru cine „prestează un serviciu în cadrul unor organisme ecleziale care gestionează iniţiative şi opere de caritate”.

• „…să fie făcut cunoscut şi experimentat chipul milostiv al Tatălui ceresc căci în inima lui Dumnezeu Iubire se află răspunsul adevărat la aşteptările cele mai intime ale oricărei inimi umane. Cât este de necesar pentru creştini să menţină fixă privirea spre Chipul lui Cristos! Doar în El, Dumnezeu deplin şi om deplin, îl putem contempla pe Tatăl şi putem experimenta infinita sa milostivire.

„Creştinii – a conclus Benedict al XVI-lea – ştiu că sunt chemaţi să slujească şi să iubească lumea … până la jertfa supremă de sine”: acesta este „drumul pe care trebuie să meargă cine vrea să dea mărturie de iubirea lui Cristos, dacă se doreşte să se urmeze logica Evangheliei”.

Aici serviciul audio: RealAudioMP3







All the contents on this site are copyrighted ©.