Cei care ţin la viitorul Europei, să-i preţuiască şi să-i apere ereditatea creştină: Benedict al XVI-lea, la audienţa generală de miercuri. Apelul Papei în favoarea refugiaţilor de război din Sri Lanka

RV 11 nov 2009. "Europa este moştenitoarea unui bogat patrimoniu de valori culturale şi religioase, înrădăcinate cu veacuri în urmă pe continent de mănăstirile ordinului călugăresc de Cluny; cine are la inimă viitorul Europei, să preţuiască şi să apere acest patrimoniu de umanism creştin". Cu această exhortaţie, de profundă rezonanţă în actualitate, Benedict al XVI-lea a încheiat cateheza audienţei generale de miercuri, în aula Paul al VI-lea. Sfântul Părinte a lansat un puternic apel în favoarea refugiaţilor de război din Sri Lanka, cerând Comunităţii internaţionale să vină în ajutorul lor iar autorităţilor statului insular, să ajungă cât mai curând la o soluţie favorabilă păcii.

Spiritualitate şi omenie, realităţile sacre îngrijite la fel ca realităţile umane, fie că era vorba de înfrumuseţarea liturgiei sau de ameliorarea agriculturii, de formarea meşteşugarilor sau răspândirea rugăciunii, de preocupările culturale, practicarea carităţii faţă de cei săraci sau educaţia copiilor. Protagoniştii acestei impunătoare revoluţii sociale şi religioase, a observat Benedict al XVI-lea la cateheza audienţei generale, au fost în Evul Mediu cele aproximativ 1200 de mănăstiri ale Ordinului de Cluny, o mişcare incredibil de vastă pentru timpul respectiv, care prin înnoirea vieţii monahale a reînnoit viaţa unui întreg continent, urmând impulsul spiritualităţii benedictine, parţial abandonată. Într-un context, cum era cel din jurul anului 1000, marcat de invazii repetate, sărăcie tot mai mare şi controlul abaţiilor din partea aristocraţiei locale, revoluţia a pornit din interior, de la inima omului. "Cluny a reprezentat sufletul unei mari reînnoiri a vieţii monahale, pentru a o readuce la inspiraţia ei originară. La Cluny, a continuat Papa, a fost reaşezată observanţa Regulii Sfântului Benedict, cu unele adaptări introduse deja de reformatorii precedenţi. Dar mai presus de toate, au voit să garanteze rolul central pe care trebuia să-l ocupe liturgia în viaţa creştină".

Importanţa acordată liturgiei a fost cu adevărat decisivă pentru că, a reluat Pontiful, călugării care urmau regula de la Cluny erau convinşi că liturgia de pe pământ înseamnă participare la liturgia din cer. Arta, arhitectura, muzica sacră – toate au fost folosite pentru a da o nouă frumuseţe şi solemnitate riturilor sacre. Această spiritualitate profundă care, la impulsul Papilor şi al principilor, a dat naştere în scurt timp la o mare reţea de comunităţi, a răspândit beneficiile sale şi asupra Bisericii universale. Două erau relele care, a subliniat Pontiful, îndurerau Biserica din acea perioadă medievală: simonia, dobândirea funcţiilor pastorale în schimbul unei compensaţii, şi imoralitatea clerului secular:
• "Abaţii de la Cluny, prin autoritatea lor spirituală, călugării de la Cluny care au devenit apoi episcopi, unii chiar Papi, au fost protagoniştii acestei acţiuni impunătoare de reînnoire spirituală. Şi roadele n-au lipsit: celibatul preoţilor a început să fie din nou preţuit şi trăit, iar în dobândirea oficiilor ecleziastice au fost introduse proceduri mai transparente".

Împreună cu o Biserică purificată graţie acestui Ordin călugăresc, s-a instaurat şi o amplă deşteptare socială. În toate centrele lor religioase, a notat Benedict al XVI-lea, călugării dădeau mărturie despre numeroasele activităţi de caritate şi sprijineau două instituţii speciale – aşa zisele "treuga Dei" (armistiţiul divin) şi "pax Dei" (pacea lui Dumnezeu) – prin care contrastau "spiritul de răzbunare" al timpului, realizând "lungi perioade de non-beligeranţă" şi respectarea locurilor sacre:
• "În conştiinţa popoarelor Europei, lua astfel avânt procesul de lungă gestaţie care avea să ducă la recunoaşterea, din ce în ce mai netă, a două elemente fundamentale pentru construcţia unei societăţi: valoarea persoanei umane şi binele primar al păcii".

Substanţial, a fost consideraţia finală a Papei, "în urmă cu o mie de ani, pe când era în plină desfăşurare procesul de formare a identităţii europene", experienţa călugărească de tipul celei de la Cluny - răspândită în Italia, Franţa, Spania, Germania şi Ungaria – "şi-a adus contribuţia ei importantă şi preţioasă".
• "A atras atenţia la primatul bunurilor spiritului; a ţinut trează tensiunea spre realităţile divine şi primatul lui Dumnezeu; a inspirat şi creat condiţiile pentru iniţiative şi instituţii de promovare a valorilor umane; a educat în spiritul păcii. Dragi fraţi şi surori, să ne rugăm pentru ca toţi cei care au la inimă adevăratul umanism şi viitorul Europei, să redescopere, să preţuiască şi să apere bogatul patrimoniu cultural şi religios al acestor secole".

Înainte de binecuvântarea finală, Benedict al XVI-lea a salutat în mod special, printre alţii, participanţii la pelerinajul organizat de Familia Discipolilor şi Slujitoarelor Domnului cu ocazia împlinirii a 50 de ani de la trecerea la cele veşnice a fondatorului lor, părintele Giovanni Minozzi, definit de Pontiful Roman "un umil şi tenace apostol al iubirii lui Dumnezeu între cei săraci". Cu "o deosebită afecţiune", Papa a salutat ofiţerii şi elevii Gărzii Financiare de la Coppito, lângă L'Aquila, a căror şcoală a devenit "punct de referinţă pentru populaţia afectată de cutremurul din Abruzzo, în luna aprilie.

Un puternic apel, apoi, a fost lansat de Sfântul Părinte în favoarea refugiaţilor de război din Sri Lanka, la şase luni de la încheierea conflictului care a însângerat statul insular:
• "Cer tuturor cetăţenilor să se adopereze pentru o pacificare rapidă, în deplin respect faţă de drepturile omului, şi pentru o soluţionare politică justă a provocărilor de viitor ale Ţării. Formulez auspicii pentru ca necesităţile umanitare şi economice din Sri Lanka să fie sprijinite de Comunitatea internaţională şi înalţ rugăciunile mele la Sfânta Fecioară de la Madhu, pentru ca ea să vegheze în continuare asupra acestei iubite Ţări".

Aici, serviciul audio: