Vizita Papei în dieceza de Brescia: "Să iubim Biserica, să o iubim ca pe adevărata noastră mamă chiar şi atunci când pe chipul ei vedem anumite umbre şi pete": Benedict al XVI-lea duminică după amiază la Concesio, pe urmele papei Paul al VI-lea

RV 09 nov 2009. Paul al VI-lea, un maestru de viaţă ferm şi curajos mărturisitor de speranţă în profundă uniune cu Biserica: cu aceste cuvinte Benedict al XVI-lea a ţinut să evidenţieze duminică după amiază, la Concesio, trăsăturile predecesorului său Paul al VI-lea, în ultima partea a vizitei sale de o zi în dieceza de Brescia.

Mai întâi vizita la Casa natală a papei Montini, unde emoţia locului încărcat de memorie s-a împletit cu bucuria întrevederii cu rudele regretatului Pontif. Apoi, pe jos, în pofida ploii, pînă la noul sediu al "Institutului Paul al VI-lea", care păstrează ereditatea spirituală şi culturală, şi ceremonia de decernare a "Premiului Internaţional Paul al VI-lea" pe 2009 coloanei de literatură patristică "Sources Chrétiennes" pentru rolul educativ desfăşurat de publicarea izvoarelor creştine antice şi medievale. De aici, reflecţia Papei despre starea de urgenţă din educaţia de astăzi:
• "Se răspândeşte o atmosferă, o mentalitate şi o formă de cultură care fac să se pună la îndoială valoarea persoanei umane, semnificaţia adevărului şi a binelui, în cele din urmă, însăşi bunătatea vieţii. Şi cu toate acestea, se percepe tot mai puternic o răspândită sete de certitudine şi valori. Este necesar, prin urmare, să se transmită generaţiilor viitoare ceva valid, reguli solide de comportament, să se arate obiective spre care să-şi orienteze cu hotărâre propria existenţă".

Citându-l pe predecesorul său, Benedict al XVI-lea a amintit cât de mult ţinea Paul al VI-lea să dea mărturie pentru adevăr, într-o epocă în care, în sfera profană, intelectualii îl ignorau pe Cristos iar ambientul cultural, social şi artistic, avea nevoie de creştini calificaţi, înrădăcinaţi în adevăul lui Cristos, după modelul pe care tânărul şi preotul Giovanni Battista Montini l-a văzut întruchipat de tatăl său Giorgio şi pe care el avea să-l pună în practică mai târziu.

Ca îndrumător de suflete, părintele Montini insista pe armonia deplină dintre dimensiunea culturală şi cea religioasă, dintre doctrină şi practică, pe importanţa unei conştiinţe creştine mature capabilă să dialogheze cu modernitatea, pe necesitatea de a avea o "gândire puternică" în măsură să genereze "fapte puternice". Chiar şi în dificilii ani Şaizeci, Paul al VI-lea a arătat cu mult curaj tinerilor, victime ale ideologiilor, calea pe care îl pot întâlni pe Cristos:
• "Învăţase să înţeleagă sufletul şi amintea că indiferenţa agnostică a gândirii actuale, pesimismul critic, ideologia materialistă a progresului social nu sunt suficiente spiritului, deschis la cu totul alte orizonturi de adevăr şi viaţă. Astăzi, ca şi atunci, ia contur în noile generaţii o inevitabilă cerinţă de sens, o căutare de raporturi umane autentice".

Ca învăţător de viaţă şi mărturisitor de speranţă, a amintit Benedict al XVI-lea, Paul al VI-lea nu a fost înţeles întotdeauna şi dacă în mai multe ocazii s-a lovit de adversităţi, nu a avut ezitări în a conduce Biserica. Este de dorit, a încheiat Pontiful, ca iubirea sa pentru tineri şi încrederea sa în Cristos să fie receptate de tinerele generaţii.

Fidelitatea lui Paul al VI-lea faţă de Biserică a fost amintită de Benedict al XVI-lea şi la ultimul moment al vizitei sale, duminică în dieceza de Brescia, când a mers în pelerinaj la biserica Sfântul Antonin din Concesio, în baptisterul căreia a primit botezul copilul Giovanni Battista Montini la 30 septembrie 1897. Primul sacrament al vieţii creştine, a spus Pontiful citându-l pe Paul al VI-lea, începe de la raportul de comuniune cu Cristos, un dar inestimabil care cere să fie concretizat în opţiuni de viaţă coerente cu Evanghelia şi nu cu mentalitatea lumească. Iată şi încurajarea finală a papei Benedict al XVI-lea, înainte de a reveni, în cursul serii, la Roma:
• "A trăi Botezul presupune a rămâne strâns uniţi cu Biserica chiar şi atunci când pe chipul ei vedem anumite umbre şi pete. Ea este cea care ne-a renăscut la viaţa dumnezeiască şi ne însoţeşte pe drumul nostru. Să o iubim, să o iubim ca pe adevărata noastră mamă! Să o iubim şi să o slujim cu o iubire fidelă, care să se traducă în gesturi concrete în interiorul comunităţilor noastre, fără a ceda la ispitele individualismului şi prejudecăţilor, depăşind orice rivalitate şi dezbinare".