Biserica să fie semn luminos de speranţă pentru umanitatea celui de-a Treilea mileniu:
a îndemnat Benedict al XVI-lea, aflat duminică în vizită pastorală în oraşul Brescia,
amintind cuvintele papei Paul al VI-lea: Biserică păşeşte săracă, adică liberă pentru
a întâlni lumea contemporană care are atât de mare nevoie de Cristos
(RV - 8 noiembrie 2009) Sărbătoare duminică în dieceza italiană de Brescia care
l-a primit pe papa Benedict al XVI-lea în prima sa vizită pastorală la 30 de
ani de la moartea lui Paul alVI-lea şi ca omagiu Sfântului Arhanghel Tadini.
Încă din primele ore ale dimineţii, sfidând ploaia, mii de credincioşi au
ieşit în stradă, de-a lungul traseului Papei, care de la aeroportul din Ghedi, unde
a sosit la 9.30, ora locală, salutat de autorităţi, a făcut un popas la Botticino
Sera. „Îl vrem pe Papa”, au scandat copiii în timp ce Pontiful intra în sanctuar pentru
o rugăciune la mormântul Sfântului Tadini, figură de preot care, a spus Benedict al
XVI-lea comunităţii parohiale, vorbind liber în faţa Bisericii, „invită pe toţi la
a-l iubi pe Dumnezeu şi a lucra pentru o lume fraternă în care fiecare trăieşte nu
pentru sine, ci pentru alţii”. Apoi, plecarea spre Brescia, unde în timpul Liturghiei
oficiate la altarul din faţa catedralei, Papa l-a amintit pe Paul al VI-lea şi iubirea
sa pentru o Biserică, puternică, întrucât înrădăcinată în Cristos, săracă şi liberă,
aproape de om, model pentru dialogul cu lumea contemporană.
• Secvenţe
muzicale. „Biserica să fie semn luminos de speranţă pentru umanitate”:
este invocaţia Papei către Fecioara Maria în amintirea lui Paul al VI-lea. Îl ascultau
peste 12 mii de credincioşi, în Piaţa Paul al VI-lea, dar mulţi şi pe străzile din
centrul oraşului şi în Piaţa Loggia unde Benedict al XVI-lea se oprise pentru un moment
de rugăciune, la fel ca în trecut Ioan Paul al II-lea, în faţa monumentului în amintirea
masacrului din 1974. Apoi, sosirea în faţa Domului între aplauzele credincioşilor
şi fâlfâitul a sute de steguleţe, alb-galben, pe notele melodiei „Tu es Petrus”.
Sus
pe podium îmbrăcat în alb, cuvintele episcopului Luciano Monari: „Sanctitate - a spus
- faceţi-ne să simţim ardoarea cu care trebuie să trăim înalta chemare creştină. Apoi,
salutul primarului Adriano Androli care a reînnoit fidelitatea faţă de tradiţia oraşului
Brescia constând din credinţă şi dreptate socială.
Înainte de Liturghie în
catedrala din secolul al XVII-lea alte întâlniri: Papa s-a oprit în faţa monumentului
lui Paul al VI-lea, apoi a întâlnit şi salutat bolnavii, seminariştii şi călugăriţele
de viaţă claustrală. În fine, ritul solemn al Liturghiei concelebrate împreună cu
clerul diecezei. • Secvenţe muzicale. „Este
o bucurie să frâng pâinea aici unde s-a născut şi s-a format slujitorul lui Dumnezeu
Giovanni Battista Montini, a spus cu afecţiune Papa adresându-se adunării credincioşilor
cu care a meditat despre misterul Bisericii plecând de la tabloul văduvei sărace din
Evanghelie care pune în caseta templului două monede mici, ultimii bănuţi pe care
îi mai avea. Biserica, a explicat Papa, este un organism spiritual concret, care prelungeşte
în timp şi spaţiu oferirea Fiului lui Dumnezeu, o jertfă decisivă în ochii Tatălui,
în care este condensată toată iubirea divină, cum este concentrată în gestul văduvei
toată iubirea ei faţă de Dumnezeu şi faţă de fraţi. • Biserica, născându-se
neîncetat din Euharistie, este continuarea acestui dar, a acestei supraabundenţe ce
se exprimă în sărăcie, a totului care se oferă în fragment. Este Trupul lui Cristos
care se dăruieşte în întregime, Trup frânt şi împărţit, în constantă adeziune la voinţa
Capului ei. Sunt bucuros că aprofundaţi natura euharistică a Bisericii călăuziţi de
Scrisoarea pastorală a episcopului vostru.
Aceasta este Biserica pe care
slujitorul lui Dumnezeu Paul al VI-lea a iubit-o şi a căutat să o facă înţeleasă,
despre care, cu inima palpitantă scria că vrea să înţeleagă totul, istoria, destinul,
suferinţele, eforturile ei de fidelitate: că voia să o îmbrăţişeze şi să o iubească
în toate componentele ei. Privea la ea ca la mireasa întregii sale vieţi şi ei îl
lăsa în clipa morţii invitaţia de a avea simţul nevoilor adevărate şi profunde ale
umanităţii şi să „păşească săracă, adică liberă, puternică şi iubitoare faţă de Cristos”. •
Aşa trebuie să fie Comunitatea bisericească, pentru a reuşi să vorbească lumii contemporane.
Întâlnirea şi dialogul Bisericii cu umanitatea timpului nostru stăteau în mod deosebit
la inima lui Giovanni Battista Montini în toate fazele vieţii sale, din primii ani
de preoţie până la Pontificat. El şi-a dedicat toate energiile slujirii unei Biserici
cât mai mult posibil conforme Domnului ei Isus Cristos, încât, întâlnind-o pe ea,
omul contemporan să-l poată întâlni pe El, deoarece de El are absolută nevoie.
Aceasta
era năzuinţa de fond a Conciliului al II-lea din Vatican, căreia îi corespunde reflecţia
papei Paul al VI-lea despre Biserică din Enciclica Ecclesiam suam. Biserica pe care
o voia bazată pe conştiinţa de sine, simţind mereu nevoia de reînnoire după modelul
lui Cristos, şi în relaţie cu lumea externă. Şi apoi, apelul către clerul din diecezei
de Brescia: • Cum să nu vedem că chestiunea Bisericii, a necesităţii ei în planul
de mântuire şi raportului ei cu lumea, rămâne şi azi absolut centrală? Că, mai mult,
evoluţia secularizării şi globalizării a făcut-o şi mai radicală, în confruntarea
cu uitarea de Dumnezeu, pe de o parte, şi cu religiile necreştine, pe de alta? Reflecţia
papei Montini asupra Bisericii este mai actuală ca oricând: şi mai preţios încă este
exemplul iubirii sale pentru ea, inseparabilă de cea faţă de Cristos.
Misterul
Bisericii, a continuat Papa, citând enciclica Ecclesiam suam, trebuie să fie un fapt
trăit, o experienţă pentru suflet şi nu un simplu obiect de cunoaştere teologică iar
aceasta presupune o profundă viaţă interioară. Şi aici omagiul pentru Paul al VI-lea
devine explicit: • Mult iubiţilor, ce dar inestimabil pentru Biserică
este lecţia slujitorului lui Dumnezeu Paul al VI-lea. Şi cât de entuziast
este de fiecare dată a se pune la şcoala lui! Este o lecţie ce îi priveşte pe toţi
şi angajează pe toţi, potrivit diferitelor daruri şi slujiri de care este bogat Poporul
lui Dumnezeu, prin lucrarea Duhului Sfânt. În acest An al Preoţiei îmi place să subliniez
cum ea interesează şi implică în mod special preoţii, cărora papa Montini le-a rezervat
mereu o afecţiune şi o grijă specială.
O lecţie pentru preoţii
şi seminariştii prezenţi şi mai întâi asupra celibatului: „fecioria consacrată, cum
a fost iubirea feciorelnică a lui Cristos pentru Biserică”; apoi încurajarea de a
se încrede, cum făcea Paul al VI-lea, chiar şi în anii dificili ’60, numai în Isus
Cristos pentru viitorul Bisericii, într-o atitudine de aşteptare vigilentă în rugăciune,
singura condiţie pentru ca Dumnezeu să poată lucra în plinătate.
La terminarea
predicii Papa a salutat persoanele consacrate, călugări şi călugăriţe, şi credincioşii
laici, activi în credinţă şi în fapte. • În Învăţămintele lui Paul al VI-lea,
iubiţi prieteni din Brescia, voi puteţi găsi indicaţii mereu preţioase pentru a înfrunta
provocările prezentului, precum, mai ales, criza economică, imigraţia, educaţia tinerilor.
În acelaşi timp, papa Montini nu pierdea ocazia de a sublinia întâietatea dimensiunii
contemplative, adică primatul lui Dumnezeu în trăirea umană. El a iubit intens frumuseţea
multiformă a Bisericii, recunoscând în ea reflexul frumuseţii lui Dumnezeu, care transpare
pe chipul lui Cristos. • Secvenţe muzicale Slujitorul
lui Dumnezeu Giovanni Battista Montini a revenit şi în cuvintele papei Benedict şi
la rugăciunea Îngerul Domnului subliniind devoţiunea sa profundă faţă de Maica Domnului,
căreia i-a încredinţat preoţia sa şi despre care şi-a format în timp o viziune matură
proclamând-o Mamă a Bisericii. A făcut-o în discursul de încheiere a celei de-a 3-a
Perioade a Conciliului al II-lea din Vatican, pe 21 noiembrie 1964, în sesiunea în
care a fost promulgată Constituţia despre Biserică Lumen gentium.
Fecioarei
Maria care orientează sufletele spre Cristos, Pontiful i-a încredinţat poporul lombard
înainte de solemna binecuvântare finală: