2009-11-05 15:25:29

Papa aminteşte cardinalii şi episcopii decedaţi în cursul anului: viaţa veşnică dă sens drumului nostru pământesc


(RV - 5 noiembrie 2009) Viaţa trebuie să fie o continuă aşteptare vigilentă, un pelerinaj spre viaţa veşnică, ultima împlinire ce dă sens şi plinătate drumului nostru pe pământ”: a reamintit joi dimineaţă Benedict al XVI-lea în bazilica vaticană în timpul Liturghiei de pomenire pentru cardinalii şi episcopii decedaţi în cursul anului, din noiembrie anul trecut până în prezent.

 
„M-am bucurat când mi s-a spus: Vom merge în casa Domnului!” Benedict al XVI-lea şi-a început astfel predica spunând că psalmul 122 ne invită să ne ridicăm privirea inimii spre „casa Domnului”, spre Cerul unde este reunită în mod tainic, în viziunea beatifică, ceata tuturor Sfinţilor pe care liturgia ne-a invitat să o contemplăm la 1 noiembrie. Solemnitatea Sfinţilor a fost urmată de pomenirea tuturor Credincioşilor răposaţi. Aceste două celebrări, trăite într-un climat profund de credinţă şi de rugăciune, ne ajută să percepem mai bine misterul Bisericii în totalitatea ei şi să înţelegem din ce în ce mai mult că „viaţa trebuie să fie o continuă aşteptare vigilentă, un pelerinaj spre viaţa veşnică, ultima împlinire ce dă sens şi plinătate drumului nostru pe pământ. La porţile Ierusalimului ceresc „picioarele noastre deja au ajuns” (Ps 122,2).
 
• Secvenţe muzicale:
La această destinaţie definitivă - a spus Papa - au ajuns deja regretaţii cardinali Avery Dulles, Pio Laghi, Stéphanos II Ghattas, Stephen Kim Sou-Hwan, Paul Joseph Pham Đình Tung, Umberto Betti, Jean Margéot, şi exact o sută de arhiepiscopi şi episcopi din toată lumea care au fost chemaţi la Domnul în acest timp. Papa i-a amintit cu afecţiune mulţumind lui Dumnezeu pentru aceşti mărturisitori ai Evangheliei care au slujit Biserica, având conştiinţa „comuniunii reale şi misterioase, care ne uneşte pe noi pelerini pe pământ cu toţi cei care ne-au precedat în viaţa de dincolo, în certitudinea că moartea nu rupe legăturile de fraternitate spirituale pecetluite de Sacramentele Botezului şi Ordinului sacru”.

Apoi o reflecţie a Pontifului despre moarte:
• Este dureroasă despărţirea de cei dragi, este o enigmă plină de nelinişte evenimentul morţii, dar, pentru cei care cred, oricum ea s-ar întâmpla, este întotdeauna luminată de ’speranţa nemuririi’. Credinţa ne susţine în aceste momente omeneşte copleşite de tristeţe şi deprimare: ’Căci viaţa credincioşilor tăi, Doamne, nu se pierde ci se schimbă - aminteşte liturgia - şi, după destrămarea acestei locuinţe pământeşti, li se pregăteşte un sălaş veşnic în ceruri”.

Desigur - a continuat Papa - „există situaţii de suferinţă şi de durere, momente dificile ce trebuie înţelese şi acceptate. Totul însă capătă valoare şi semnificaţie dacă e considerat în perspectiva veşniciei”:
Orice încercare, de fapt, primită cu răbdare perseverentă şi oferită pentru Împărăţia lui Dumnezeu, se întoarce în avantajul nostru spiritual deja aici pe pământ şi mai ales în viaţa viitoare, în Cer. În lumea aceasta suntem în trecere, încercaţi în topitoare ca aurul, afirmă Sfânta Scriptură (Cf Înţ 3,6). Asociaţi în mod tainic la patima lui Cristos, putem face din existenţa noastră o ofrandă plăcută Domnului, o nesilită jertfă de iubire.

Împreună cu Sfântul Petru, Papa a îndemnat „la a păstra vie în inimă perspectiva speranţei” deoarece Isus a distrus moartea dându-ne viaţa fără sfârşit. Şi a invocat ajutorul Mamei lui Dumnezeu:
• Să ne ajute Fecioara Maria şi pe noi, călători încă pe pământ, să menţinem fixată privirea spre patria care ne aşteaptă; să ne încurajeze să rămânem gata ’cu mijlocul încins şi luminile aprinse’ pentru a-l primi pe Domnul ’când soseşte şi bate’ (Lc 12,35-369). La orice oră şi în orice moment. Amin.

 
Aici serviciul audio: RealAudioMP3







All the contents on this site are copyrighted ©.