Biserica să fie vocea celor care nu au voce: Documentul Final al primei Întâlniri
europene pentru pastoraţia străzii
RV 05 nov 2009. În timp ce la Traian (Neamţ) între 4-6
noiembrie se desfăşoară prima întâlnire a responsabililor cu Oficiul pentru Migranţi
din toate diecezele şi eparhiile catolice din România, la iniţiativa şi sub preşedinţia
episcopului Petru Gherghel, al diecezei de Iaşi, responsabil cu Oficiul pentru Migranţi
în cadrul Conferinţei Episcopilor din România, la Roma a fost prezentat Documentul
Final al primei întâlniri europene despre pastoraţia străzii, care a avut loc în Vatican
de la 29 septembrie la 2 octombrie, cu participarea a circa 70 de delegaţi ai Conferinţelor
Episcopale din 17 ţări europene. Din România au luat parte pr. Csaba Bojte, OFM, din
dieceza de Alba Iulia, pr. Marius-Petru Pop, din eparhia greco-catolică de Lugoj şi
pr. Iosif Dorcu, din dieceza romano-catolică de Iaşi.
Documentul final al
întâlnirii de la Roma, care – reamintim - s-a desfăşurat pe tema "Isus însuşi s-a
apropiat şi a început să meargă cu ei. Pastoraţia străzii: un drum împreună", afirmă
că atunci când se întoarce în stradă, acolo unde s-a născut, Evanghelia îşi exprimă
toată forţa în diferite feluri". Patru sunt domeniile în care participanţii au dezbătut
liniile concrete de acţiune: utilizatorii arterelor rutiere şi ai căilor ferate, femeile
de stradă, copiii străzii şi persoanele fără locuinţă stabilă.
În Documentul
final al primei întâlniri europene despre pastoraţia străzii se evidenţiază cuvinte
de importanţă fundamentală precum recunoaşterea demnităţii şi valorii fiecărei persoane,
răbdarea în efortul de însoţire pastorală, necesitatea de a intra în reţea cu ceilalţi
operatori pastorali şi de a stabili o sinergie de acţiune cu cei care se ocupă deja
de chestiunile străzii ca spaţiu public de viaţă umană. Mai departe, formarea specifică
a operatorilor pastorali din domeniu dar şi creativitate în a inventa noi forme de
sprijin şi caritate care să permită eliberarea persoanelor în dificultate şi reintegrarea
lor în societatea umană şi în comunitatea credincioşilor, fără a uita faptul că chiar
şi prin intermediul lor noi înşine putem primi sub o nouă lumină cuvântul Evangheliei.
Inventivitatea este solicitată şi în raport cu utilizatorii străzii şi ai
căilor ferate. În acest sens, Documentul afirmă că Biserica trebuie să găsească noi
oportunităţi şi locuri adecvate pentru asistenţa religioasă a camionagiilor, şoferilor
şi a celor care muncesc pe stradă. Deasemeni, se cere o pastoraţie specifică în favoarea
celor care comit şi a celor care sunt victime de accidente rutiere care să includă
educaţia la volan şi promovarea împăcării după un doliu sau un accident cu urmări
grave. Faţă de femeile străzii, constrânse sau reduse la prostituţie, Documentul îndeamnă
la o primire a acestora fără prejudecăţi în ritmul de formare al comunităţii diecezane
şi parohiale şi, acolo unde este posibil, crearea unor structuri de primire de tip
familial care să le ofere noi perspective de viaţă. Nu trebuie uitat apoi că fenomenul
prostituţiei este alimentat în primul rând de situaţiile de sărăcie. În fine, participanţii
la întâlnirea privind pastoraţia străzii invită la o tutelare mai semnficativă a copiilor
străzii, îndemnând Biserica să ceară guvernelor o creştere calitativă a politicilor
în această privinţă. Primul pas faţă de copii străzii este acela de a merge în întâmpinarea
lor acolo unde ei se află, trecând de la o pastoraţie de aşteptare la o pastoraţie
de căutare şi întâlnire. Totodată, se afirmă că persoanele fără un acoperiş fac parte
din parohiile pe teritoriul cărora se află temporar şi au dreptul să participe la
aceeaşi viaţă parohială.
În Documentul final se afirmă că în procesul de elaborare
a politicilor guvernamentale, Biserica trebuie să continue să fie "vocea" celor care
nu au voce. Desigur, Biserica şi Statul nu folosesc acelaşi limbaj, observă participanţii:
dacă cea dintâi vorbeşte despre "iubirea faţă de aproapele", cel de al doilea foloseşte
limbajul "siguranţei" şi, uneori, al "protecţiei sociale". Dar cu toate acestea, niciun
om nu trebuie să fie considerat o problemă, ci unul din diferitele feluri prin care
Cristos îşi exprimă prezenţa sa în mijlocul nostru.