Rugăciunea lui Benedict al XVI-lea la mormintele predecesorilor săi în "Grotele Vaticane"
(RV - 3 noiembrie 2009) Luni 2 noiembrie, în ziua în care Biserica a comemorat
credincioşi răposaţi în toată lumea, s-a reînnoit în cursul serii, tradiţionala
ceremonie în care Papa coborând în aşa numitele Grote Vaticane, s-a oprit în rugăciune
de pomenire pentru Pontifii predecesori. O rugăciune intensă şi solemnă în
amintirea celui care a fost înainte de el păstor al Bisericii universale: a dresat-o
Benedict al XVI-lea în timpul vizitei în subsolul bazilicii vaticane unde sunt multe
din mormintele predecesorilor săi: • În aceste Grote Vaticane încredinţăm milostivirii
Tatălui pe aceia care îşi au mormântul aici şi aşteaptă învierea trupului, în special
papa Ioan Paul al II-lea şi ceilalţi Suverani Pontifi care au desfăşurat slujirea
de păstori ai Bisericii universale, ca să fie părtaşi la liturgia veşnică a cerului.
Spre
deosebire de anii precedenţi, a fost vorba de o celebrare liturgică propriu zisă,
cu invocaţii de pocăinţă, lectura unui text biblic, invocaţii de mijlocire pentru
toţi răposaţii, rugăciunea Tatăl nostru, rugăciunea de încheiere şi binecuvântarea
finală.
La actul penitenţial Papa s-a alternat cu „Schola cantorum” care
a intonat Kyrie eleison: Doamne, care suferind patima ai distrus păcatele noastre,
îndură-te de noi. • Kyrie eleison- Cristoase, care înviind din morţi ai deschis
calea spre viaţa veşnică, îndură-te de noi. • Christe eleison Doamne, care
înălţându-te la Tatăl ne-ai pregătit un loc în împărăţia ta, îndură-te de noi. •Kyrie
eleison
Şi din nou Papa în rugăciune: • „Ascultă, Dumnezeule,
rugăciunea pe care comunitatea credincioşilor o înalţă către tine în credinţa Domnului
înviat şi întăreşte în noi speranţa că împreună cu fraţii noştri răposaţi vom învia
în Cristos la o viaţă nouă. El care vieţuieşte şi domneşte în vecii vecilor. A
fost proclamat un fragment din Scrisoarea sfântului Paul către Filipeni în care apostolul
neamurilor îndeamnă la aşteptarea venirii Mântuitorului: „Fraţilor, patria noastră
este în ceruri, de unde îl aşteptăm ca Mântuitor pe Domnul Isus Cristos. El va schimba
trupul umilinţei noastre, făcându-l asemănător cu trupul gloriei sale prin puterea
cu care este în stare să-şi supună toate” (3,20-21).
Apoi Papa a introdus
rugăciunea credincioşilor spunând: • Dumnezeule, Părinte care ai rostogolit piatra
mormântului lui Cristos, redă viaţă şi trupurilor noastre muritoare pentru a ne uni
în slava Domnului înviat.
Prin, Cristos , viaţa şi învierea noastră, ascultă-ne,
Părinte. Au urmat invocaţiile rugăciunii universale: Pentru păstorii Bisericii
care au adormit în Domnul, pentru ca să fie veşnic fericiţi împreună cu surorile şi
fraţii noştri pe care i-au condus la păşunile vieţii veşnice. Pentru victimele
războiului şi ale oricărei forme de violenţă, pentru ca jertfa lor să grăbească o
eră de fraternitate şi de pace. Pentru rudele, prietenii şi binefăcătorii noştri
răposaţi, pentru ca să poată fi părtaşi la bucuria veşnică în contemplarea feţii Domnului. Pentru
familia umană, ca să fie mângâiaţi cei mâhniţi, eliberaţi cei oprimaţi, adunaţi cei
împrăştiaţi. Pentru Biserica pelerină în lume şi aici prezentă, pentru ca să răspândească
până la marginile pământului fericita speranţă care străluceşte în Cristos, învingător
al păcatului şi al morţii.
Papa a încheiat cu o frumoasă rugăciune de preamărire: •
Fii binecuvântat, Dumnezeule, Tatăl Domnului nostru Isus Cristos, care în marea ta
îndurare ne-ai renăscut, prin învierea lui Isus din morţi, la o speranţă
vie, pentru o moştenire care nu se strică şi nu putrezeşte, ascultă rugăciunea pe
care o îndreptăm către tine, pentru toţi cei care au lăsat această lume, deschide-le
braţele milostivirii tale şi primeşte-i în adunarea glorioasă a Ierusalimului celui
sfânt.
După binecuvântarea finală, s-a intonat antifonul Bucură-te Regină,
Maica Milei. • Salve Regina, Mater misericordiae.