Zece ani de la Declaraţia catolico-luterană asupra îndreptăţirii. Cardinalul Kasper la Augsburg: Dumnezeu este unu şi vrea o singură Biserică

(RV – 31 octombrie 2009) O piatră de hotar în drumul spre unitatea creştinilor, astfel este considerată Declaraţia comună a Bisericii Catolice şi a Federaţiei Luterane Mondiale privind doctrina îndreptăţirii. Sâmbătă, la Augsburg, în Germania, aniversarea a zece ani de la semnarea documentului, cu participarea cardinalului Walter Kasper, preşedintele Consiliului Pontifical pentru Unitatea Creştinilor. În cadrul evenimentului ecumenic şi un discurs al înaltului prelat, rostit sâmbătă după-amiază, la celebrarea Vesperelor, în catedrala din Augsburg.
„Dumnezeu este unitate şi vrea unitatea”, „vrea o singură Biserică ca instrument şi semn al unităţii în rândul umanităţii”: astfel subliniază cardinalul Kasper, denunţând „separarea Bisericilor noastre” ce reprezintă o „contro-mărturie a Evangheliei” şi „un scandal”.
Cardinalul german a relevat rolul extraordinar al mişcării ecumenice care, afirmă, „nu este o operă a spiritului liberalismului şi a indiferentismului” ci este „impuls al Spiritului lui Isus Cristos, al Duhului Sfânt”. De aceea, insistă, „trebuie să rămânem fideli opţiunii ecumenice, căci nu există alternative”. Tot operă a Duhului Sfânt, subliniază cardinalul Kasper, este şi semnarea Declaraţiei comune de la Augsburg care a pus capăt contrastului durat aproape 500 de ani şi pentru care trebuie să mulţumim din suflet lui Dumnezeu.
Pe de altă parte, evidenţiază responsabilul departamentului vatican pentru unitate, „trebuie să fim realişti” şi „conştienţi că strada pentru a aduna împreună poporul lui Dumnezeu nu este încă terminată”, şi că pe această stradă se află uneori obstacole. „A ne preface că nu le vedem - adaugă – nu ar fi doar o modalitate iresponsabilă şi inconştientă, ci ar constitui şi „un pericol mortal” cu efecte dăunătoare. Şi, atunci, cum să se procedeze? Cardinalul Kasper pune accentul pe „convertirea inimii” fără de care „nu există ecumenism”. Şi invocă „noi Rusalii”, „un nou avânt, un nou entuziasm şi o profundă reînnoire spirituală”. De aceea, îşi exprimă speranţa ca ecumenismul să fie mai ales unul al rugăciunii, spunând încă o dată că „unitatea este un dar al Duhului Sfânt şi un rod al rugăciunii”. Ecumenismul spiritual, subliniază, este un ecumenism al iubirii din care nu lipsesc faptele, „un ecumenism care nu reprezintă un scop în sine, ci un ecumenism care merge dincolo de sine, spre reconciliere, unitate şi pace în lume”.

Aici serviciul audio: