Papa către Institutul Pontifical Biblic: Sfânta Scriptură interpretată de Biserică,
să dea forţă credincioşilor pentru a înfrunta provocările unui lumi secularizate
(RV - 26 octombrie 2009) Necesitatea de a apropia Biblia de viaţa Poporului
lui Dumnezeu a fost solicitată de Benedict al XVI-lea vorbind membrilor Institutului
Pontifical Biblic, primiţi luni dimineaţă în Sala Clementină din Vatican cu ocazia
centenarului întemeierii în data de 7 mai 1909. Papa, salutând preopzitul general
al Societăţii lui Isus, părintele Adolfo Nicolàs, a mulţumit părinţilor iezuiţi cărora
Institutul le-a fost încredinţat încă de la înfiinţare din voinţa papei Pius al X-lea
şi care acum numără studenţi provenind din circa 60 de naţiuni. În cuvântul său, Papa
s-a oprit asupra importanţei Constituţiei conciliare Dei Verbum, despre Revelaţia
divină, care a dat un nou impuls şi o nouă vigoare studiilor biblice. Cuvântul de
salut către Pontif a fost adresat de cardinalul Zenon Grocholewski, prefectul Congregaţiei
pentru Educaţia Catolică.
„Un punct de sosire şi în acelaşi timp unul de plecare”:
Benedict al XVI-lea a definit astfel centenarul Institutului Pontifical Biblic. Apoi
a îndemnat comunitatea profesorilor şi studenţilor instituţiei universitare să continue
munca în serviciul „ de a apropia Biblia de viaţa Poporului lui Dumnezeu, pentru ca
să ştie cum să înfrunte în mod adecvat provocările inedite pe care timpurile moderne
le pun noii evanghelizări”: • Urarea comună este ca Sfânta
Scriptură să devină în această lume secularizată nu numai sufletul teologiei, dar
şi izvorul spiritualităţii şi vigorii credinţei tuturor celor care cred
în Cristos.
Papa a formulat auspicii ca Institutul Biblic să crească
în continuare ca „centru bisericesc de studiu de înaltă calitate în contextul cercetării
biblice, folosindu-se de metodele critice moderne” şi „să asigure o formare temeinică
a viitorilor profesori de Sfânta Scriptură”. Însă nu a trecut cu vederea faptul că
prestigioasa instituţie, în decursul deceniilor, a format peste 7 mii de profesori
de Sfânta Scriptură. A pus apoi accentul pe activitatea Institutului „menită să interpreteze
textele biblice în spiritul în care au fost scrise şi deschisă dialogului cu celelalte
discipline, cu diferitele culturi şi religii”. Papa s-a oprit astfel asupra contribuţiei
date de Conciliul Vatican II creşterii interesului faţă de Biblie. În special, Pontiful
s-a referit la Constituţia dogmatică Dei Verbum, la elaborarea căreia,
a amintit, a participat ca teolog. Datorită acestui document al Conciliului, „s-a
simţit mult mai mult importanţa Cuvântului lui Dumnezeu în viaţa şi în misiunea Bisericii”:
•
Aceasta a favorizat în comunităţile creştine o adevărată reînnoire spirituală şi pastorală,
care a interesat mai presus de toate predica, cateheza, studiul teologiei, şi dialogul
ecumenic. La această reînnoire Institutul pontifical a adus o însemnată
contribuţie proprie prin cercetarea biblică, prin predarea disciplinelor biblice şi
publicarea de studii calificate şi reviste de specialitate.
Documentul
Dei Verbum, a mai spus, „a subliniat legitimitatea şi necesitatea metodei istorico-critice”.
În acelaşi timp, menţine „ferm” caracterul „teologic” al exegezei. Şi aceasta, a explicat,
deoarece „presupusul fundamental pe care se sprijină înţelegerea teologică a Bibliei
este unitatea Scripturii” şi acestei premise „îi corespunde ca demers metodologic
analogia credinţei, adică înţelegerea fiecărui text individual plecând de la ansamblul
lor”:
• Fiind Scriptura un singur lucru pornind de la unicul popor
al lui Dumnezeu, care a fost purtătorul ei de-a lungul istoriei, în consecinţă, a
citi Scriptura ca o unitate înseamnă a o citi plecând de la Biserică în sensul ca
de la locul său vital şi a reţine credinţa Bisericii ca adevărata cheie de interpretare.
Dacă
exegeza vrea să fie şi teologie, a relevat, „trebuie să recunoască mereu că credinţa
Bisericii este acea formă de ’sim-patìa’ fără care Biblia rămâne o carte sigilată:
Tradiţia nu închide accesul la Scriptură, ci mai degrabă îl deschide”: • Pe
de altă parte, revine Bisericii, în organismele sale instituţionale, cuvântul
decisiv în interpretarea Scripturii. Bisericii, de fapt, i-a fost încredinţată
misiunea de a interpreta în mod autentic cuvântul lui Dumnezeu scris şi transmis,
exercitându-şi autoritatea în numele lui Isus Cristos.