Cer de la Domnul un singur lucru: să slujesc toată viaţa săracii săi, iată „cariera mea”.
Beatificat la Milano pr. Carol Gnocchi

(RV - 26 octombrie 2009) Părintele Carol Gnocchi, preot plin de zel pastoral între tinerii din oratorii şi în pericolele războiului, care şi-a încununat misiunea dedicându-şi energiile micilor săraci, orfani, mutilaţi, poliomielitici, victime nevinovate ale durerii” de acum înainte va fi chemat Fericit iar comemorarea sa „se va celebra în fiecare an, după normele canonice stabilite de Drept, în data de 25 octombrie”. Sunt cuvintele pronunţate duminică dimineaţă în Piaţa Domului din Milano, în numele Papei, de arhiepiscopul Angelo Amato, prefectul Congregaţiei pentru Cauzele Sfinţilor. La Liturghia de beatificare prezidată de cardinalul Dionigi Tettamanzi, au participat peste 50 de mii de persoane.

O zi de naştere specială pentru părintele Carol Gnocchi, beatificat chiar în ziua naşterii lui 25 octombrie 1902. O sărbătoare la care s-a adăugat salutul papei Benedict al XVI-lea şi al credincioşilor reuniţi pentru rugăciunea Îngerul Domnului în Piaţa Sfântul Petru.

Din faţa bazilicii vaticane, Benedict al XVI-lea l-a amintit astfel pe „părintele micilor mutilaţi”:
• El a fost mai întâi un valid educator de copii şi tineri. În cel de-al doilea război mondial a devenit capelan al vânătorilor de munte, cu care a cunoscut tragica retragere din Rusia, scăpând de moarte prin minune. Atunci şi-a pus în gând să se dedice în întregime unei opere de caritate. Astfel, în oraşul Milano în construcţie, părintele Gnocchi a lucrat pentru „a restaura persoana umană” adunând copiii orfani şi mutilaţi, şi oferindu-le asistenţă şi formare. S-a dat cu totul pe sine până la capăt, şi murind a dăruit corneele la doi copii orbi. Opera sa a continuat să se dezvolte iar astăzi „Fundaţia don Gnocchi” este la avangardă în îngrijirea de persoane de orice vârstă care necesită tratamente de reabilitare.

 
Legătura directă cu Papa a pus sigiliul pe o duminică de soare, cu peste 50 de mii de persoane care au alergat pentru a manifesta încă o dată afecţiunea pentru capelanul Alpinilor în Rusia, precursor al transplanturilor prin dăruirea corneelor sale, când murind la 28 februarie 1956, nu exista încă o lege în această materie în Italia.

În omilia sa, cardinalul Tettamanzi a subliniat felurimea vocaţiilor acestui preot de rit ambrozian care, a spus, „şi-a consumat viaţa în căutarea chiupului lui Cristos întipărit pe faţa fiecărui om”, în convingerea să numai iubirea putea şi poate salva lumea:
• Părintele Carol a ştiut să se implice cu dăruire plină de entuziasm şi dezinteresată, nu numai în viaţa Bisericii dar şi în cea a societăţii; şi a făcut-o cultivând cu mare inteligenţă şi vigoare legătura intimă dintre dreptate şi caritate. O caritate ce-i întinde mâinile dreptăţii, spunea el. Şi noi putem continua opera sa cerând astăzi dreptăţii să-i întindă mâinile carităţii.

 
În mesajul final, arhiepiscopul Amato a amintit că părintele Carol Gnocchi a fost „un preot, cu totul al lui Cristos, totul al Bisericii, totul a aproapelui nevoiaş şi suferind”. Despre noul fericit a amintit cuvintele de pe frontul rus: „Doresc şi cer de la Domnul un singur lucru: să slujesc pentru toată viaţa săracii săi: iată „cariera mea”.

Aici serviciul audio: