„Africa, ridică-te, nu eşti singură”: îndemn al Papei la Liturghia de încheiere a
Sinodului pentru Continent. La „Angelus”, Pontiful a anunţat consemnarea în Cipru
a documentului de lucru al Adunării sinodale pentru Orientul Mijlociu din 2010
(RV - 25 octombrie 2009) „Ridică-te, Biserică din
Africa, familie a lui Dumnezeu…Curaj! Ridică-te, Continent
african”: este îndemnul lui Benedict al XVI-lea în timpul Liturghiei euharistice
celebrată duminică în bazilica Sfântul Petru la încheierea celui de-al doilea Sinod
al Episcopilor pentru Africa. În predica sa, Sfântul Părinte a lansat un apel la reconciliere
şi a reafirmat angajarea Bisericii în lupta împotriva foamei şi în promovarea umană.
Împreună cu Papa au concelebrat Liturghia şi Părinţii sinodali, care îmbrăcau veşminte
de culoare verde dăruite de Pontif. La rugăciunea Angelus - Îngerul Domnului recitată
la sfârşit în faţa bazilicii vaticane, Benedict al XVI-lea a amintit Sinodul pentru
Orientul Mijlociu, fixat pentru 2010, şi a anunţat că va consemna documentul de lucru
pentru atare Adunare sinodală în cursul vizitei sale în Cipru prevăzută pentru luna
iunie anul viitor. „Ridică-te, Biserică din Africa, familie a
lui Dumnezeu…Curaj! Ridică-te, Continent african…”
• Cântare
de intrare: „Enwere m anuri”, cor nigerian. „Un mesaj de speranţă pentru Africa”,
lansat Continentului de către Papa, a străbătut duminică dimineaţă Bazilica San Pietro,
transportat parcă de melodiile ritmate ale corurilor comunităţii nigeriene din Roma
şi Colegiului etiopian. Deoarece planul lui Dumnezeu nu se schimbă de-a lungul secolelor,
a afirmat Papa, Domnul urmăreşte mereu aceeaşi ţintă, Împărăţia libertăţii şi a păcii
pentru toţi. Şi în special pentru fraţii africani care îndură „sărăcie, boli, injustiţii,
războaie, încălcări ale drepturilor, migraţii forţate”.
„Fii predilecţi” ai
lui Dumnezeu, îi numeşte Papa, şi aminteşte că lor Domnul le-a reînnoit chemarea: •
Da, credinţa în Isus Cristos - când este bine înţeleasă şi practicată - călăuzeşte
oamenii şi popoarele la libertate în adevăr, sau, pentru a folosi cuvintele temei
sinodale, la reconciliere, la dreptate şi la pace. „Aceasta este Biserica
în lume - a continuat Sfântul Părinte - comunitate de persoane reconciliate, făuritoare
de dreptate şi de pace; „sare şi lumină” în mijlocul societăţii oamenilor şi a naţiunilor”: •
Sinodul a reafirmat cu tărie - şi a manifestat aceasta - că Biserica
este Familie a lui Dumnezeu, în care nu pot subzista divizări pe bază etnică, lingvistică
sau culturală. Mărturii impresionante ne-au arătat că, chiar şi în momentele cele
mai întunecate ale istoriei umane, Duhul Sfânt este la lucru şi transformă inimile
victimelor şi persecutorilor pentru ca să se recunoască fraţi. Biserica reconciliată
este ferment puternic de reconciliere în fiecare ţară şi în tot Continentul
african.
Apoi, Papa s-a oprit asupra formei preoţeşti
a Bisericii, o preoţie transmisă ei de Cristos şi care devine existenţială. Unită
cu Isus prin intermediul Sacramentelor, a afirmat papa Benedict al XVI-lea, „Biserica
prelungeşte lucrarea lui mântuitoare” şi transmite „mesajul de mântuire unind mereu
evanghelizarea cu promovarea umană”. Aici, Papa a citat ca exemplu „istorica
Enciclică Populorum Progressio” a lui Paul al VI-lea: • Ceea ce
slujitorul lui Dumnezeu Paul al VI-lea a elaborat în formă de reflecţie, misionarii
au realizat şi continuă să realizeze pe teren, promovând o dezvoltare ce respectă
culturile locale şi mediul înconjurător, conform unei logici care acum,
după mai mult de 40 de ani, apare singura în stare să facă să iasă popoarele africane
din sclavia foamei şi a bolilor.
Aceasta înseamnă
a transmite anunţul de speranţă potrivit unei „forme sacerdotale”, a explicat Pontiful,
adică „trăind personal Evanghelia”, traducând-o în proiecte „coerente cu principiul
fundamental al iubirii”. În continuare, Papa a amintit cerinţa de a reînnoi dezvoltarea
integrală, încât să includă toate popoarele, şi s-a oprit asupra globalizării: •
Aceasta - e nevoie de amintit - nu trebuie înţeleasă în mod fatalist ca şi cum dinamicele
ei ar fi produse de forţe anonime impersonale şi independente de voinţa
omului. Globalizarea este o realitate umană şi ca atare este modificabilă după
diferite moduri de abordare culturală. Biserica lucrează folosind concepţia
sa personalistă şi comunitară, pentru a orienta procesul în termeni
de relaţionare, de fraternitate şi împărţire cu alţii.
Apoi, episcopul
Romei s-a adresat direct Africii pe care a îndemnat-o să se ridice pentru a întreprinde
cu curaj drum unei noi evanghelizări: • Urgenta acţiune evanghelizatoare
(…) comportă şi un apel presant la reconciliere, condiţie indispensabilă
pentru a instaura în Africa raporturi de dreptate între oameni şi pentru a
construi o pace justă şi durabilă în respectarea fiecărui individ şi a fiecărui
popor; o pace care are nevoie şi se deschide spre aportul tuturor persoanelor
de bunăvoinţă, dincolo de respectivele apartenenţe religioase, etnice, lingvistice,
culturale şi sociale.
În această misiune angajantă,
a continuat succesorul lui Petru, „tu, Biserică peregrină în Africa celui de-al treilea
mileniu, nu eşti singură”: îţi este aproape cu rugăciunea şi solidaritatea dovedită
prin fapte întreaga Biserică catolică şi din Cer te însoţesc sfinţii şi sfintele africane.
Deci, curaj, continuă să îndemne papa Benedict, ridică-te Africa şi primeşte cu entuziasm
Evanghelia vieţii: • În timp ce oferă pâinea Cuvântului
şi a Euharistiei, Biserica se angajează şi la a lucra, cu orice
mijloc disponibil, pentru ca nici unui african să nu-i lipsească pâinea zilnică. De
aceea, împreună cu opera de primară urgenţă a evanghelizării, creştinii sunt activi
în intervenţiile de promovare umană.
• Secvenţe muzicale: cântarea
„Munzu ya - Doamne suntem aici”, corul nigerian. Terminată Liturghia
la altarul Mărturisirii Sfântului Petru, Benedict al XVI-lea a ieşit în faţa bazilicii
împreună cu Părinţii sinodali pentru recitarea rugăciunii Îngerul Domnului cu credincioşii
care umpleau Piaţa San Pietro ca la mari sărbători.
Sfântul Părinte s-a referit
,în alocuţiunea sa, la experienţa „de rugăciune şi ascultare reciprocă” oferită de
Sinod, exprimându-şi bucuria pentru dinamismul comunităţilor creştine africane, care
cresc în cantitate şi în calitate; a mulţumit pentru avântul misionar care a găsit
teren fertil în numeroase dieceze şi a amintit unele din temele principale examinate
de Adunarea episcopală: • O importanţă specială a fost acordată familiei,
care şi în Africa reprezintă celula primară a societăţii, dar care astăzi este ameninţată
de curente ideologice provenind şi din exterior. Ce să spunem, apoi, despre tinerii
expuşi acestui tip de presiune, influenţaţi de modele de gândire şi de comportament
care sunt în contrast cu valorile umane şi creştine ale popoarelor africane?
Şi
mai departe. Papa a subliniat exigenţa de reconciliere, dreptate şi pace a Africii
şi necesitatea ca toţi să poată avea din ce trăi şi duce „o existenţă demnă de fiinţa
umană”. A menţionat călătoria sa apostolică în Camerun şi în Angola efectuată în martie
anul acesta şi a încredinţat tuturor poarelor africane Mesajul final al Sinodului: •
Este un Mesaj ce pleacă de la Roma, sediul Succesorului lui Petru, care este
în fruntea comuniunii universale, dar se poate spune, într-un sens nu mai puţin adevărat,
că el îşi are originea în Africa, de unde reuneşte laolaltă experienţele,
aşteptările, proiectele, şi acum se întoarce în Africa, ducând bogăţia unui
eveniment de profundă comuniune în Duhul Sfânt. Iubiţi fraţi,
şi surori care mă ascultaţi din Africa! Încredinţez în mod special rugăciunii voastre
roadele muncii Părinţilor sinodali, şi vă încurajez cu cuvintele Domnului Isus: fiţi
sare şi lumină în iubitul pământ african!
În fine, Benedict
al XVI-lea a privit înainte, la octombrie 2010, de la 10 la 24, când se va desfăşura
Sinodul pentru Orientul Mijlociu: • Cu ocazia vizitei mele în Cipru -
este prevăzută pentru iunie 2010 - voi avea plăcerea să consemnez Instrumentum
laboris - documentul de lucru al acestei adunări. În saluturile
în diferite limbi, la terminarea rugăciunii Angelus, Benedict al XVI-lea a invocat
mijlocirea maternă a Fecioarei Maria, încredinţându-i ei credincioşii africani.
Iată
şi binecuvântarea apostolică invocată de Papa pentru toţi credincioşi reuniţi duminică
la prânz în Piaţa Sfântul Petru pentru a se ruga împreună Îngerul Domnului, binecuvântare
pe care, ca de obicei, o extinde la toţi aceia care şi pe această cale o primesc în
spirit de credinţă. Aici serviciul audio: