Propunerile finale ale Sinodului: Africa vrea să-şi ia în mâini propriul destin

(RV - 24 octombrie 2009) Cu prezentarea şi votarea sâmbătă dimineaţă a celor 57 de Propositiones, adică propuneri finale, aula Sinodului Episcopilor pentru Africa s-a închis. Documentul, potrivit normei, este rezervat Papei care se poate baza pe el pentru elaborarea unei eventuale Exortaţii post-sinodale. Dar Benedict al XVI-lea a autorizat publicarea propunerilor. Imediat după ultima Congregaţie, Părinţii sinodali au participat împreună cu Papa la un moment de agapă fraternă.

În fine, duminică dimineaţă începând de la ora 10, Papa va prezida Sfânta Liturghie de încheiere a Sinodului în bazilica San Pietro. Radio Vatican va transmite în direct evenimentul începând de la ora 9.50 cu reportaje în diferite limbi.

Dar să revenim la conţinutul propunerilor finale.
Din aula Sinodului iese o Africă ce are glas, un continent decis să se ridice şi să schimbe pagina pentru a nu mai sta la marginea lumii, o Africă ce vrea să-şi ia în mâini propriul destin. Nu-şi numără doar rănile acest continent viu, dar sugerează şi modalităţile în care vrea să pornească la drum. Şi iată-le, modalităţile: sunt cele 57 de propuneri finale pe care le-a elaborat la al doilea Sinod al Episcopilor.

Se pleacă prin a aminti importanţa comuniunii bisericeşti şi a sacramentului Reconcilierii, deoarece aceasta deschide calea spre dezvoltare. Toţi beligeranţii, deci, să înceteze ostilităţile, cer Părinţii sinodali.

Apoi, dialogul, declinat în formă ecumenică, interreligioasă şi cu tradiţia africană. În primul caz, Sinodul aminteşte că creştinătatea divizată este un scandal şi invită Biserica la a aminti Săptămâna de Rugăciune pentru Unitatea Creştinilor. În cazul dialogului interreligios, în schimb, se afirmă că religia nu trebuie politizată, că orice formă de intoleranţă şi violenţele trebuie eliminate. În special Islamul să depăşească discriminările şi fundamentalismul iar Biserica să pună în evidenţă libertatea de cult şi să-i fie restituite proprietăţile confiscate. Cât priveşte religiile tradiţionale africane, nu se refuză ceea ce ele au bun şi sfânt, se sugerează cercetarea ştiinţifică asupra lor, se cere o acţiune pastorală pentru a elibera Africa de plaga vrăjitoriei.

Apoi, pagina delicată a dreptăţii, articulată în diferite puncte: siguranţa societăţii, cu apelul către guverne pentru ca să oprească omuciderile şi sechestrele şi să redistribuie bunurile, creând astfel condiţii de viaţă mai bune şi oprind „migraţia creierelor”. Alt punct, eliminarea sărăciei, printr-un fond continental de solidaritate gestionat de Caritas, ştergerea datoriei şi înlăturarea cametei.

Şi încă: tema evanghelizării Africii, care trebuie să cuprindă o mai mare difuzare a Doctrinei sociale a Bisericii, şi cea a educaţiei, deoarece şi acest continent trăieşte o emergenţă educativă. Şcolile catolice să fie tutelate în dreptul de frecvenţă, cer Părinţii sinodali, iar Statul să le susţină.

Centrală şi apărarea mediului înconjurător, a resurselor naturale ale Africii, a bunurilor esenţiale precum apa şi solul. Din acest motiv, Sinodul avertizează împotriva exploatării acestora de companiile multinaţionale, încurajează energiile renovabile, priveşte la apărarea agricultorilor, condamnă cultura consumismului în favoarea celei a moderaţiei.

În continuare, pagina politică care cuprinde lupta împotriva corupţiei, auspicii pentru o „good governance”, promovarea dreptului împotriva sistemelor despotice şi militare în expansiune. Alegerile să fie libere, transparente şi sigure, spune Sinodul, liderii religioşi să fie imparţiali, membrii Parlamentului să fie asistaţi de Biserică.

Apoi, temele aculturaţiei credinţei şi evanghelizării trebuie traduse mai departe în viaţă cu ajutorul teologilor, al micilor comunităţi creştine, de laici şi catiheţi bine pregătiţi, care să ştie să învingă provocarea din partea unor mişcări religioase exoterice.

Sinodul priveşte şi la preoţi, la seminarişti şi persoane consacrate, călugări şi călugăriţe: le cere să trăiască celibatul ca dar al lui Dumnezeu, să-şi verifice vocaţia, să urmeze pilda parohului de Ars, Sfântul Ioan Maria Vianney.

În afară de aceasta, Părinţii sinodali se opresc asupra categoriilor mai vulnerabile: familii, femei, tineri, copii, persoane cu dizabilităţi. Pentru toţi cer o mai mare integrare în societate, încetarea violenţelor la care sunt supuse, o grijă pastorală atentă. Nu trebuie neglijată chestiunea respectării diversităţii etnice, care trebuie văzută ca unitate în diversitate, mai curând decât uniformitate.

Şi apoi, chestiunea sanitară, marcată de SIDA, malarie, droguri şi alcool: împotriva tuturor acestor plăgi, Africa spune nu promiscuităţii şi stilurilor de viaţă care îi sporesc răspândirea; vrea un acces paritar şi la preţ mic la medicamente, cere producerea de vaccinuri, încurajează în acest sens munca Bisericii.

Documentul final se opreşte şi asupra migranţilor şi refugiaţilor, care în Africa sunt 15 milioane, exprimă preocupare pentru calificarea migraţiilor drept crime şi pentru politicile restrictive în materie. O atenţie similară este acordată deţinuţilor, ale căror drepturi fundamentale nu trebuie violate. Puternic este şi apelul la abolirea totală şi universală a pedepsei cu moartea.

Propoziţii speciale sunt apoi dedicate Protocolului de la Maputo, deplângându-se faptul că art. 14 al acestuia autorizează avortul terapeutic, devalorizând, de fapt, şi maternitatea, dar şi globalizării, definită ambiguă şi care trebuie să se bazeze pe solidaritate. O altă propunere este rezervată comunicaţiei, ca Biserica să fie mai prezentă în mass-media iar jurnalismul să fie etic, departe de viciul senzaţionalului şi al dezinformării. În fine, Sinodul încredinţează Biserica din Africa Fecioarei Maria, adevărat model de reconciliere, de dreptate şi pace.

„Sinodul Noilor Rusalii”, aşa îl definesc Părinţii sinodali, deschide deci calea unei Africi de speranţă, plină de voinţa de a face, de a acţiona singură, păşind pe picioarele proprii. Iar lumea să caute să nu o uite.

Aici serviciul audio: