Papa aprobă o Constituţie Apostolică pentru anglicanii care doresc să intre în Biserica
catolică. Declaraţie comună a arhiepiscopul catolic de Westminster şi primatului Comuniunii
anglicane
(RV - 20 octombrie 2009) Benedict al XVI-lea a aprobat o Constituţie Apostolică,
ce va fi publicată curând, pentru a răspunde numeroaselor cereri înaintate
de clerici şi credincioşi anglicani care doresc să intre „în comuniune
deplină şi vizibilă” cu Biserica catolică. A anunţat marţi, în timpul unui briefing,
al unei informări în Sala de presă a Sfântului Scaun centrate pe raporturile cu anglicanii,
cardinalul William Joseph Levada, prefectul Congregaţiei pentru Doctrina Credinţei. Cardinalul
Levada a explicat că Sfântul Părinte a introdus o structură canonică ce „prevede o
reuniune corporativă prin instituirea Ordinariatelor Personale care vor permite credincioşilor
foşti anglicani să intre în deplina comuniune cu Biserica catolică”, păstrând elemente
„din patrimoniul spiritual şi liturgic specific anglican”. Biserica catolică - a adăugat
cardinalul prefect - vrea să răspundă numeroaselor cereri supuse Sfântului Scaun din
partea unor grupuri de credincioşi anglicani, provenind din diferite părţi ale lumii.
Constituţia Apostolică, care va fi publicată curând, reprezintă un răspuns „rezonabil
şi chiar necesar la un fenomen global, oferind un unic model canonic pentru Biserica
universală adaptabil la diferite situaţii locale.
Cardinalul William Joseph
Levada: • Atare model prevede posibilitatea hirotonirii clericilor căsătoriţi foşti
anglicani ca preoţi catolici. Raţiuni istorice şi ecumenice nu permit hirotonirea
ca episcopi a unor bărbaţi căsătoriţi, atât în Biserica catolică cât şi în cele ortodoxe.
De aceea Constituţia stabileşte că Ordinariul poate fi sau un preot sau un episcop
necăsătorit”.
Ordinariatele vor fi instituite, după necesităţi, după consultarea
prealabilă a Conferinţelor episcopale locale, iar structurile lor vor fi într-un
oarecare mod asemenea Ordinariatelor militare. Relevanţă specială va fi acordată
apoi pregătirii seminariştilor: • Seminariştii Ordinariatului sunt pregătiţi alături
de seminariştii catolici, chiar dacă Ordinariatul va putea să deschidă o casă de formare
în scopul de a răspunde nevoilor particulare de formare în patrimoniul anglican”.
În
acest mod - se citeşte într-o notă a Congregaţiei pentru Doctrina Credinţei - Constituţia
Apostolică caută să creeze un echilibru între „interesul de a păstra preţiosul patrimoniu
liturgic şi spiritual anglican şi preocuparea ca aceste grupuri şi clerul lor să fie
încorporate în Biserica catolică”. Papa - a încheiat cardinalul Levada - speră că
„clericii şi credincioşii anglicani dornici de uniunea cu Biserica catolică” vor găsi
în structura canonică „oportunitatea de a prezerva acele tradiţii anglicane care sunt
preţioase pentru ei şi conforme cu credinţa catolică”.
La Londra, practic simultan
cu conferinţa din Sala de presă vaticană, s-a ţinut o întâlnire cu presa engleză şi
au fost publicate aceleaşi documente, făcute public la Roma. Erau prezenţi arhiepiscopul
catolic de Westminster, Vincent Nichols şi arhiepiscopul de Canterbury şi primat al
Comuniunii anglicane, Rowan Williams care au semnat o declaraţie comună. Era prezent
şi episcopul anglican de Guildford, Christopher Hill.
Constituţia Apostolică
prin care Biserica catolică răspunde cererilor din ultimii ani din partea unor grupuri
de anglicani de a reintra în deplină comuniune cu Biserica Romei este „consecinţa
dialogului ecumenic dintre Biserica catolică şi Comuniunea anglicană”. Sunt cuvintele
arhiepiscopului catolic de Westminster şi ale arhiepiscopului anglican de Canterbury.
Cei doi au amintit dialogul din ultimii 40 de ani şi „momentele de reflecţie şi rugăciune
care au început la Leeds în 2006 şi au continuat apoi cu întâlnirea de la Lambeth
în 2008”, pentru a reaminti că „alte întâlniri sunt în pregătire”.
În intervenţia
sa la conferinţa de presă, arhiepiscopul Rowan Williams a subliniat importanţa faptului
de a lucra împreună: • Înainte de toate, vreau să spun cât sunt de recunoscător
pentru oportunitatea de a fi împreună cu voi, dimineaţa aceasta, pentru a comenta
împreună anunţul care vine de la Roma. Faptul însuşi că suntem în măsură să o facem,
încă o dată, împreună - precum dimineaţa aceasta - este important prin sine: ne spune
că problemele şi întrebările pe care fiecare Biserică creştină se găseşte în situaţia
de a trebui să le înfrunte, în acest moment, ne privesc în realitate pe noi toţi.
Şi noi credem că nu există nimic de câştigat în a obţine puncte în dezavantajul altuia
sau de lucrat separat când se poate lucra împreună. De aceea, primul lucru pe care
vreau să-l spun este de mare însemnătate: ceea ce se întâmplă astăzi nu este un element
de ruptură în raporturile dintre comuniunile noastre. Munca desfăşurată de Comisia
internaţională, ARCIC, în atâţia ani, şi munca desfăşurată mai recent în Comisia
internaţională asupra unităţii şi misiunii dintre Bisericile noastre, această muncă
- cum îi place să spună cardinalului Cormac Murphy-O’Connor, fost arhiepiscop de
Westminster - am depus-o de acum la bancă: este consolidată ca bază pentru continuarea
relaţiilor noastre. Şi în timp ce vorbim, continuă pregătirile pentru ulterioare
colocvii informale despre următoarea rundă de discuţii în sânul Comuniunii. Iată,
acesta este un filon destinat să continue.
Dialogul în curs la nivel oficial
între Biserica catolică şi Comuniunea anglicană oferă bazele pentru continuarea cooperării,
au subliniat arhiepiscopul catolic de Westminster şi primatul Comuniunii anglicane.
Acordurile dintre Anglican Roman Catholic International Commission (Arcic)
şi International Anglican Roman Catholic Commission for Unity and Mission (Iarccum)
clarifică parcursul care va fi urmat împreună.
Un alt nivel de întâlniri
pe care se speră să se poată întări schimbul este cel local dintre Conferinţa episcopale
a Angliei şi Ţării Galilor şi House of Bishops a Bisericii Angliei. Rămâne
de spus că în faţa presei britanice, arhiepiscopul anglican de Canterbury a subliniat,
între altele, ceea ce a definit un aspect special: • Ceea ce eu găsesc foarte interesant
în Constituţia propusă şi în ideile care sunt în ea, este că ea însăşi este un produs
ulterior al anilor de colocvii şi rugăciune pe care l-am făcut împreună. Recunoaşterea,
cum a spus deja mons. Vincent Nichols, că există elemente ale patrimoniului anglican
care nu prezintă nici o problemă pentru Biserica catolică; există admiterea că este
ceva profund comun. Şi acesta este un aspect pentru care trebuie să fim recunoscători.
Mă gândesc că este foarte important pentru noi, pentru Comuniunea anglicană, a fi
recunoscători pentru ceea ce s-a obţinut, a recunoaşte că există confirmarea unei
moşteniri solide comune, că voinţa de a continua în relaţiile noastre şi în colocviile
noastre este neschimbată, şi prin urmare, a admite că nu ştim exact care va fi rezultatul
final în contextele specifice, în special în Anglia şi Ţara Galilor.