"Într-o lume frenetică şi conflictuală, creştinul să stabilească fără încetare raporturi de fraternitate şi pace": Benedict al XVI-lea la cateheza audienţei generale despre sfântul Petru Venerabilul, abate de Cluny

RV 14 oct 2009. Deschiderea faţă de aproapele, spiritul de iertare şi căutarea păcii au fost dintotdeauna trăsăturile stitului de viaţă creştin, cu atât mai importante astăzi într-un timp marcat de intoleranţă, incomunicabilitate şi conflicte: a afirmat Benedict al XVI-lea, la tradiţionala audienţă generală de miercuri în Piaţa San Pietro, ilustrând calităţile spirituale şi umane ale sfântului Petru Venerabilul, unul din marii călugării ai abaţiei de la Cluny, în secolul XII.

Vine, aşadar, din Evul Mediu, pentru a se adresa lumii contemporane, noul exemplu a ceea ce pot crea valorile creştine când se pot bizui pe calităţi umane precum echilibrul, blândeţea, simţul măsurii, mărinimia inimii. Figura de sinteză este cea a lui Petru Venerabilul, unul din "sfinţii abaţi" ai mănăstirii de la Cluny, la conducerea căreia a fost ales în 1122, sarcină dusă până la moarte, care l-a găsit pregătit în noaptea de Crăciun a anului 1156. Rectitudine, loialitate, luciditate, o înclinaţie specială spre mediere: Benedict al XVI-lea a prezentat miilor de persoane prezente la cateheză strălucita zestre spirituală a acestui călugăr medieval, definit "ascet riguros cu sine însuşi dar înţelegător cu ceilalţi", fiind în acelaşi timp "sever" dar "înzestrat cu un simţ de mare omenie":
• "Cu o fire sensibilă şi afectuoasă, ştia să armonizeze iubirea faţă de Domnul cu blândeţea faţă de rude, în special faţă de mamă, şi în raportul cu prietenii săi. A cultivat în mod special prietenia, mai ales faţă de călugării săi, care obişnuiau să i se destăinuie, siguri că vor fi ascultaţi şi înţeleşi".

Din compendiul de virtuţi ale acestui om de acum o mie de ani, care se recunoştea pe sine drept o fire indulgentă pentru că – afirma el însuşi – "sunt obişnuit să suport şi să iert", Papa a scos un exemplu care îşi păstrează actualitatea chiar şi o mie de ani mai târziu:
• "Am putea spune că acest sfânt abate constituie un exemplu şi pentru călugării şi creştinii din timpul nostru, marcat de un ritm de viaţă frenetică, în care nu rare sunt episoadele de intoleranţă şi incomunicabilitate, dezbinările şi conflictele. Mărturia lui ne invită să unificăm iubirea faţă de Dumnezeu cu iubirea faţă de aproapele, să nu încetăm a reface raporturile de fraternitate şi reconciliere".

Din punct de vedere spiritual şi pastoral, a explicat Pontiful, Petru Venerabilul s-a distins în anii slujirii sale prin iubirea faţă de Euharistie – despre care, a observat Papa, ne-a lăsat pagini-capodopere graţie unui acut talent literar – şi prin veneraţia faţă de Sfânta Fecioară. Dar "viu", a adăugat Papa, apare şi "simţul său eclezial", care se traduce "în grija şi solicitudinea chiar şi pentru cei care erau în afara Bisericii, în special, pentru evrei şi musulmani".
• Pentru a facilita cunoaşterea acestora din urmă, s-a îngrijit de traducerea Coranului. Observa, în acest sens, un istoric din zilele noastre: 'În mijlocul intransigenţei oamenilor din Evul Mediu, chiar şi din partea celor mai mari dintre ei, noi admirăm aici un exemplu sublim de delicateţe la care ajunge caritatea creştină'.

Prin urmare, a reluat Benedict al XVI-lea, sfântul Petru Venerabilul rămâne un exemplu de "sfinţenie monahală" de marcă benedictină, care nu încetează să arate, în acelaşi timp, că o existenţă "impregnată de iubire adâncă faţă de Dumnezeu" se transformă într-o viaţă de iubire şi "deschidere sinceră faţă de aproapele, în iertare şi căutarea păcii":
• "Am putea spune, în fine, că dacă acest stil de viaţă unit la munca de fiecare zi, constituie pentru sfântul Benedict idealul de monah, acelaşi stil de viaţă se referă şi la noi toţi, poate fi în mare parte stilul de viaţă al creştinului care vrea să devină un adevărat ucenic al lui Cristos, caracterizat întocmai de o adeziune statornică la Cristos, de smerenie, laboriozitate, de capacitatea de iertare şi de pace".

La încheierea catehezei în diferite limbi, de această dată în zece, Papa a salutat ca de obicei grupurile de pelerini prezenţi în Piaţa Sfântul Petru, printre care consulii de la Milano şi ai regiunii italiene Lombardia, îndemnându-i "să lucreze cu o reînnoită angajare în favoarea omului şi a demnităţii sale". În fine, un salut special pentru delegaţiile internaţionale ai emiţătorului Radio Maria:
• "Îi încurajez să continue lucrarea lor importantă în serviciul răspândirii Evangheliei".

Primiţi acum şi Binecuvântarea Apostolică invocată de Benedict al XVI-lea la încheierea audienţei generale, miercuri în Piaţa Sfântul Petru, binecuvântare ce ajunge pe calea undelor la toţi ascultătorii animaţi de spiritul credinţei.

Aici, serviciul audio: