Card. Ruini: Există tendinţe care ocultează prezenţa catolicilor în societate

RV 14 oct 2009. Dezbaterea despre rolul creştinismului în formarea identităţii europene revine în ultimii ani cu o anumită frecvenţă, în special când se atinge raportul dintre religie şi instituţiile civile. Şi tocmai provocările adresate creştinilor catolici în Europa de către valul secularismului şi întâlnirea cu celelalte credinţe şi civilizaţii, sunt în centrul volumului intitulat "Frontiere", publicat recent de editura italiană Mondadori. Volumul surprinde vivacitatea dialogului dintre card. Camillo Ruini, fost preşedinte al episcopatului italian, şi istoricul laic, în sensul de 'ne-creştin', Ernesto Galli della Loggia. De o specială importanţă pentru contextul actual se prezintă paginile relative la dificultăţile pe care le întâlneşte în prezent creştinismul în efortul său de a prind concreteţe istorică în modernitatea europeană.

 
Care este originea acestor dificultăţi? Redacţia centrală a pus întrebarea card. Camillo Ruini, în prezent, preşedintele Proiectului Cultural al Conferinţei Episcopale Italiene:
• "Cred că dificultăţile au o dublă origine. Pe de o parte, în modernitatea occidentală însăşi, care nu doar s-a dezvoltat de o manieră foarte rapidă, dar mai ales a căpătat încă de la început, sub diferite profiluri, o orientare nu prea favorabilă faţă de creştinism, şi în special, faţă de catolicism. Pe celălalt versant, dificultăţile îşi au originea şi în interiorul Bisericii, în ceea ce am putea numi cu sinceritate, o anumită lentoare în a înţelege fenomenele, în a valoriza aspectele pozitive şi, totodată, în a contrasta pe bună dreptate cele incompatibile cu credinţa creştină".

Aţi afirmat că împărtăşiţi invitaţia papei Benedict al XVI-lea de a lărgi spaţiile raţionalităţii pentru a înlesni neo-evanghelizarea Occidentului. Cum poate fi explicată această formulă?
• "Aş spune că expresia are o semnificaţie ce se referă, pe de o parte, la raţiunea teoretică iar pe de alta, la raţiunea practică şi la comportamente. Pentru raţiunea teoretică, e necesar ca raţiunea umană, o raţiune capabilă de adevăr, să nu se limiteze în sensul propriu al cuvântului doar la ştiinţele empirice, potrivit unei tendinţe răspândite în lumea ştiinţifică şi culturală de astăzi. În al doilea rând, e vorba de a depăşi ceea ce Papa numeşte 'dictatura relativismului', înţelegând că şi în domeniul practic, în domeniul moral, raţiunea umană este capabilă să facă conturile cu realitatea, cu elementul obiectiv şi nu doar cu dorinţele şi tendinţele subiectului".

Se poate vorbi, aici, de o intuiţie profetică?
• "Aş spune că da. Pentru două motive. Primul, pentru că arată Bisericii calea de străbătut pentru a realiza o evanghelizare autentică. Al doilea, în schimb, se referă la omenirea însăşi. Dacă vrea să progreseze cu adevărat, dacă vrea să înfrunte cu seriozitate marile probleme prin care trece, omenirea trebuie să aibă o raţiune mai vastă, o raţiune care să nu fie prizonieră nici a scientismului nici a relativismului".

Eminenţă, cum s-a concretizat ideea unui proiect cultural al Bisericii catolice? Răspunde card. Ruini:
• "A venit mai ales în urma intuiţiilor lui Ioan Paul al II-lea, care se exprimă atât în discursul ţinut la Unesco în 1980 despre valoarea culturilor cât şi în discursul adresat Bisericii Catolice din Italia la Întâlnirea Naţională de la Loreto. Dincolo de perspectivele indicate de Sfântul Părinte stă şi conştiinţa acută, nu doar la nivel personal, cu privire la disproporţia dintre capacitatea de prezenţă a credincioşilor catolici în domeniul social sau caritabil, şi o anumită slăbiciune a prezenţei lor în domeniul culturii. S-a căutat un remediu la această stare de lucruri lansând un proces de vindecare a acestei slăbiciuni".

Care ar fi cauzele istorice ale acestei "auto-ocultări" a prezenţei catolice?
• "Dacă vorbim de o anumită 'auto-ocultare', cred că trebuie să ne referim la o anumită tendinţă a lumii catolice de a fi 'auto-referenţială', adesea prea puţin înclinată să se confrunte în mod serios, mai ales în anumite momente ale istoriei moderne, cu lumea din afara Bisericii. Dar cu toate acestea, nu trebuie să vorbim numai de 'auto-ocultare', trebuie să arătăm şi ocultarea care vine din partea celorlalţi. Referindu-ne la Italia, există cu siguranţă forţe care caută să restrângă cât mai mult posibil prezenţa catolicilor în lumea culturii".