"Mărturisitori de adevăr şi libertate": sacrificiul a doi preoţi italieni ucişi la primele execuţii naziste

RV 12 oct 2009. "Tinerii să nu uite că libertatea şi pacea la care omenirea aspiră sunt roadele unei civilizaţii bazată pe respect şi nu pe ura semănată în secolul trecut de evenimente precum al Doilea Război Mondial": se exprima Benedict al XVI-lea la finalul unui concert de muzică clasică oferit la Roma pe 8 octombrie de Orchestra Interregională a landului german Baden-Württemberg în amintirea izbucnirii ultimului conflict mondial. Dacă ura şi ororile războiului continuă să condiţioneze memoria secolului XX, nu lipsesc însă nici exemplele eroice de viaţă şi generozitate, după cum arată o carte recentă publicată în Italia cu titlul "Mărturisitori de adevăr şi libertate". Este vorba de doi preoţi, Giuseppe Bernardi şi Mario Ghibaudo, ucişi la 19 septembrie 1943 în orăşelul piemontez Boves în timpul represaliilor sângeroase ale armatei naziste. Volumul a fost publicat la iniţiativa parohiei "Sfântul Bartolomeu" din Boves, cu sprijinul diecezei de Cuneo şi aduce o serie de mărturii despre eroismul celor doi preoţi care au plătit cu preţul vieţii fidelitatea faţă de Cristos şi de comunitatea credincioşilor. Contactat de redacţia centrală, preotul Bruno Mondino, parohul comunităţii "Sfântul Bartolomeu" din Boves:
• "Erau doi preoţi ai lui Dumnezeu în mijlocul dezlănţuirii violenţei. În câteva ore, orăşelul Boves era în flăcări iar 23 de persoane au fost executate. În această tragedie, cei doi preoţi au arătat o nemărginită încredere în harul lui Dumnezeu. Parohul a fost constrâns să asiste la tragedie, fiind dus pe străzi într-un automobil blindat. În seara aceleiaşi zile avea să fie ucis şi el, după ce a fost împroşcat cu benzină şi i s-a dat foc. Martori oculari au afirmat că el a trăit asemenea clipe în rugăciune, fiind îngrijorat de soarta credincioşilor săi. Şi preotul vicar, Mario Ghibaudo, a venit în piaţă, în mijlocul oamenilor, în după amiaza acelei zile, căutând să-i îmbărbăteze. În timp ce însoţea un grup în fugă, şi-a dat seama că exista pericolul ca Euharistia din biserică să fie profanată. S-a întors înapoi, a vrut să meargă în biserică dar era imposibil să ajungă în centrul localităţii. S-a alăturat din nou grupului, dar grupul a fost ajuns de un soldat înarmat, care a tras într-un bătrân. Părintele Mario, fără să ţină cont de pericol, s-a apropiat de muribund pentru a-i da dezlegarea de păcate, dar soldatul mai întâi a tras în el şi apoi l-a ucis prin înjunghiere".

Cât de vie s-a păstrat amintirea acestor mărturisitori eroici?
• "Aş spune că este o amintire foarte vie. O dovedeşte şi cartea pe care parohia noastră a publicat-o recent cu titlul "Mărturisitori de adevăr şi libertate". Este o amintire de reconciliere. Amintind la 19 septembrie din ultimii doi ani exemplul celor doi preoţi, parohia noastră s-a lăsat călăuzită de o frază a papei Benedict al XVI-lea care spune: 'Sângele martirilor nu cere răzbunare, ci împăcare'. Prezenţa lor în acele momente tragice a fost instrument de împăcare cu Dumnezeu şi astăzi continuă să fie o prezenţă de împăcare între oameni, pentru că ne arată că schema 'învingători şi învinşi' este una prea îngustă, ne arată că iubirea lui Cristos pe toate le învinge, că este acea iubire care duce la a-şi da viaţa pentru fraţi".

Ce mesaj lasă cei doi preoţi în actualul An al Sfintei Preoţii?
• "În Anul Preoţiei cred că ei reprezintă pentru toţi o mărturie de caritate pastorală. Pentru preoţi, apoi, sunt o încurajare de a preţui şi primi în mod responsabil darul de a fi preoţi".

Aici, serviciul audio: