Succesorul lui Petru îl va proclama sfânt pe Sigismund Felix Felinski, duminică, 11
octombrie
(RV – 7 octombrie 2009) A fost episcop titular de Tars şi arhiepiscop de Varşovia,
unde a voit să dea viaţă unei decise acţiuni de renaştere spirituală şi morală, sporind
pregătirea clerului, catehizarea credincioşilor şi asistenţa celor săraci şi a copiilor.
Sigismund Felix Felinski, care va fi proclamat sfânt duminică, 11 octombrie, în piaţa
„Sfântul Petru”, împreună cu alţi patru noi sfinţi, s-a născut în ţinutul actualei
Ucraina, a studiat la Moscova şi, în 1857, la Sankt-Petersburg, a fondat Congregaţia
„Surorile Familiei Sfintei Fecioare Maria”. Pentru fidelitatea sa faţă de Roma
şi contactele sale cu Scaunul Apostolic, fără mijlocirea guvernului ţarist, pe 14
iunie 1863 a fost deportat şi condamnat la exil în Siberia. A continuat acolo, în
Siberia, să-i asiste spiritual pe catolici şi pe exilaţii de alte religii. Să ascultăm
acum un portret mai detaliat al noului sfânt, prezentat de călugăriţa franciscană
Antonietta Frącek, postulatoarea cauzei de beatificare a lui Sigismund Felix Felinski:
•
„Îl numeau 'apostol al concordiei naţionale şi al fraternităţii evanghelice'. Este
de considerat printre marii reformatori ai religiei care s-au dedicat trezirii catolicismului
în imperiul rus. Reprezintă un model de viaţă, de iubire a lui Dumnezeu şi de iubire
pentru patrie. În acelaşi timp este simbol al unităţii, al fraternităţii naţiunilor
pe baza Evangheliei. La Sankt-Petersburg era părinte spiritual al studenţilor la Academia
ecleziastică romano-catolică şi profesor în cadrul acesteia, dar se ocupa de asemenea
de cei săraci şi orfani. Pentru aceştia a fondat o casă şi în acelaşi timp o comunitate
religioasă pe care a chemat-o „Familia Mariei”.
Ce exemplu ne lasă Sigismund
Felix Felinski? • „Era un om de o extraordinară simplitate şi umilinţă, care respecta
sărăcia franciscană. Cristos era pentru el Calea, Adevărul şi Viaţa. Noi putem să
ne inspirăm şi pentru timpurile noastre din spiritualitatea sa. Este de subliniat
în portretul lui slujirea lui Dumnezeu şi a oamenilor cu mare simplitate şi în stilul
său de viaţă este posibilă recitirea Evangheliei. Avea o mare devoţiune pentru Maica
Domnului şi avea mare încredere în Providenţa Divină. Nu s-a descurajat niciodată,
a avut întotdeauna o încredere necondiţionată în Providenţa Divină. Azi fiecare poate
citi din nou Evanghelia considerând modul în care a trăit Sigismund şi purtând în
propria viaţă şi în propria activitate seninătatea şi simplitatea care l-au caracterizat.