Papa a deschis duminică Sinodul episcopilor pentru Africa, "plămân spiritual" al unei
lumi în criză de speranţă
(RV - 4 octombrie 2009) Africa, un imens „plămân” spiritual pentru omenirea
în criză de credinţă şi de speranţă. Astfel Benedict al XVI-lea a definit
acest continent, celebrând duminică dimineaţă în bazilica vaticană Liturghia de deschidere
a celui de-al doilea Sinod al episcopilor pentru Africa pe tema „Biserica în Africa
în slujba reconcilierii, dreptăţii şi păcii. „Voi sunteţi sarea pământului…Voi sunteţi
lumina lumii”. În predica sa, Papa a avertizat împotriva pericolelor materialismului
practic şi fundamentalismului religios şi a reafirmat principiile apărării vieţii
şi familiei bazate pe căsătorie. Între cei prezenţi la Liturghie s-a aflat şi patriarhul
Abuna Paulos al Bisericii Ortodoxe Tewahedo a Etiopiei. Au concelebrat cu Papa 294
de cardinali, arhiepiscopi, episcopi şi preoţi dintre care 294 Părinţi sinodali. Liturghia
a fost oficiată în limba latină fiind precedată de cântarea Litaniilor „Laudes regiae”
şi de ritul stropirii cu apă sfinţită în timp ce corul şi adunarea credincioşilor
cântau antifonul „Asperges me, Domine”. În timpul Liturghiei au intervenit un cor
congolez cu melodii specifice iar la aducerea darurilor şi la rugăciunea universală
credincioşi din diferite ţări africane s-au exprimat în limbile locale reprezentative
pentru Africa.
• Secvenţe muzicale africane din timpul Liturghiei: Este
o Africă dinamică şi bogată în posibilităţi cea care transpare din bazilica Sfântului
Petru, o Africă verde de speranţă, ca veşmintele liturgice ale celebranţilor, şi exuberantă
de bucurie, cântată de corul congolez care a însoţit ritul. Este o Africă „depozitară
a unei comori inestimabile pentru lumea întreagă: profundul ei simţ despre prezenţa
şi lucrarea lui Dumnezeu”, cum a afirmat Papa în predica sa plecând de la lecturile
Liturghiei duminicale care vorbesc despre primatul lui Dumnezeu, despre căsătorie
şi despre copii. Benedict al XVI-lea a spus că „recunoaşterea stăpânirii absolute
a lui Dumnezeu este una din trăsăturile relevante şi unificatoare ale culturii africane”.
Comorile continentului african nu sunt numai resursele materiale, care adesea
provoacă exploatare, conflicte şi corupţie. Nu, spune Benedict al XVI-lea, Africa
este bogată în cu totul altceva: • Cuvântul lui Dumnezeu ne face să privim la
un alt patrimoniu: cel spiritual şi cultural, de care omenirea are nevoie mai mult
încă decât de materiile prime. (…) Din acest punct de vedere, Africa reprezintă un
imens ’plămân’ spiritual pentru o umanitate care apare în criză de credinţă şi de
speranţă.
Dar şi acest ’plămân’ se poate îmbolnăvi,
a continuat Sântul Părinte, înainte de toate de acea „patologie periculoasă” deja
răspândită în lumea occidentală, adică „materialismul practic, combinat ci gândirea
relativistă şi nihilistă”: • Rămâne indiscutabil că aşa-zisa ’prima’
lume uneori a exportat şi exportă reziduuri spirituale toxice ce contaminează
populaţiile altor continente, între care teritoriile africane. În acest sens, colonialismul,
încheiat pe plan politic, nu s-a terminat niciodată cu totul.
Un al doilea
„virus” care ar putea lovi Africa, a adăugat papa Benedict, este „fundamentalismul
religios, amestecat cu interese politice şi economice”: • Grupuri de diferite
apartenenţe religioase se răspândesc în continentul african: o fac în numele lui Dumnezeu,
dar conform unei logici opuse celei divine, adică învaţă şi practică nu iubirea şi
respectarea libertăţii, ci intoleranţa şi violenţa”.
Apoi,
Benedict al XVI-lea, s-a oprit „asupra tematicii complexe a căsătoriei în contextul
african bisericesc şi social”, amintind că căsătoria, aşa cum este prezentată în
Biblie, „nu există dincolo de relaţia cu Dumnezeu”: • Viaţa conjugală dintre
bărbat şi femeie, şi în consecinţă a familiei care derivă din ea, este înscrisă în
comuniunea cu Dumnezeu şi, în lumina Noului Testament, devine icoana
Iubirii trinitare şi sacrament al uniunii lui Cristos cu Biserica. În măsura în care
păzeşte şi îşi dezvoltă credinţa, Africa poate să găsească resurse imense de dăruit
în avantajul familiei întemeiate pe căsătorie.
De aici, invitaţia Pontifului
de a ţine cont de „realitatea copilăriei - a copiilor - care constituie o parte mare
şi suferindă a populaţiei africane”. În Africa şi în restul lumii, a subliniat Papa,
Biserica îşi manifestă propria maternitate faţă de cei mici şi atunci când nu sunt
încă născuţi: • Biserica nu vede în ei în principal destinatari de asistenţă,
cu atât mai puţin ca orice, de pietism sau de manipulare, ci persoane cu titlul deplin,
care cu modul lor de a fi arată calea măiastră pentru a intra
în împărăţia lui Dumnezeu, adică aceea de a se încredinţa necondiţionat iubirii
sale.
Făcând apoi legătura cu primul Sinod pentru Africa, desfăşurat în
1994, Papa a amintit că din acea adunare rămâne încă valabilă şi actuală îndatorirea
primară a evanghelizării, mai mult: a unei „noi evanghelizări”, care să ţină cont
de schimbările sociale ale epocii şi globalizării mondiale. • Prin lucrarea
de evanghelizare şi promovare umană, Biserica poate desigur să aducă în Africa o mare
contribuţie întregii societăţi, care din păcate cunoaşte în diferite ţări sărăcie,
injustiţii, violenţe şi războaie. Vocaţia Bisericii, comunitate de persoane reconciliate
cu Dumnezeu şi între ele, este aceea de a fi profeţie şi ferment de reconciliere între
diferitele grupuri etnice, lingvistice precum şi religioase, în sânul fiecărei naţiuni
şi în tot continentul.
Reconcilierea este „fundamentul stabil pe care se
poate construi pacea”, a spus duminică Papa în finalul predicii la Liturghia de deschidere
a Sinodului pentru Africa, „condiţie indispensabilă pentru adevăratul progres al oamenilor
şi societăţilor”. Pentru a deveni „lumina lumii şi sarea pământului”, toţi, preoţi
călugări şi laici, trebuie să tindă spre sfinţenie, încât Biserica din Africa să poată
fi mereu o familie de adevăraţi ucenici ai lui Cristos, unde „diferenţa dintre etnii
să devină motiv şi stimulent pentru o îmbogăţire reciprocă, umană şi spirituală”. •
Secvenţe muzicale africane.