Anul Sacerdotal: Biserici închise, o rană gravă în Trupul lui Cristos: reflecţia cardinalului Schönborn la Ars (Franţa)

(RV – 2 octombrie 2009) „Este o gravă rană în Trupul lui Cristos faptul că bisericile au uşile închise”, a subliniat cardinalul Christoph Schönborn, arhiepiscop de Viena, care a ţinut, pe 30 septembrie, cea de a treia meditaţie cu tema „Rugăciunea şi lupta spirituală” cu prilejul Exerciţiilor spirituale internaţionale de la Ars (în Franţa), în contextul Anului Sacerdotal.

Lupta prin excelenţă, a subliniat, este cea „a rugăciunii”, dar lupta rugăciunii „este şi o chestiune a locului rugăciunii”.

Parohul de Ars, Sfântul Ioan Maria Vianney, învăţându-i de credincioşii din parohia lui, exclama indicând tabernacolul: „El este acolo, e acolo!”, fiind acesta „un îndemn constant de a beneficia de această prezenţă”.

„În Austria facem eforturi susţinute pentru a menţine deschise bisericile noastre şi accesibile credincioşilor şi altor persoane, pentru că este o gravă rană în Trupul lui Cristos faptul că bisericile îşi au porţile închise”, a subliniat cardinalul Schönborn.

„Faceţi posibilul şi imposibilul – a îndemnat – pentru a permite credincioşilor şi altor persoane care-l caută pe Dumnezeu – şi pe care Dumnezeu le aşteaptă – să aibă acces la Isus prin Euharistie: nu închideţi uşile bisericilor voastre, vă rog!”

„Nu înţeleg – a insistat arhiepiscopul de Viena – nu este suportabil!. Multe persoane nu mai merg la Sfânta Liturghie, este prea complicat pentru ele, dar se constată un lucru: dacă biserica este deschisă, intră pentru a aprinde o lumânare, iar bunicile îşi duc nepoţeii. Nu merg la Liturghie, dar merg să aprindă o lumânare Maicii Domnului, care îi va primi. Să lăsăm bisericile noastre deschise!”

„N-ar fi rău dacă preotul ar fi surprins în flagranţă de rugăciune, în faţa tabernacolului”, a adăugat.

Cardinalul austriac a încredinţat apoi fraţilor întru preoţie din întreaga lume o amintire din perioada copilăriei: „În regiunea Vorarlberg, după-amiaza, o lumină era întotdeauna aprinsă: acolo se afla parohul care se ruga. Această amintire mi-a rămas imprimată în memorie”.

Şi a încheiat: „Lupta rugăciunii este cu adevărat lupta vieţii noastre”.

Aici serviciul audio: