Sacralitatea duminicii şi responsabilitatea misionară, în centrul intenţiilor speciale de rugăciune ale Sfântului Părinte pe luna octombrie

RV 01 oct 2009. Prezentăm aici intenţiile speciale de rugăciune ale Papei pe luna octombrie.
La intenţia generală: Pentru ca duminica să fie trăită ca zi în care creştinii se reunesc pentru a-l celebra pe Domnul înviat, participând la masa Euharistiei.

La intenţia misionară: Pentru ca întregul popor al lui Dumnezeu, căruia Cristos i-a încredinţat mandatul de a merge şi de a predica evanghelia la toată făptura, să-şi asume în mod activ propria responsabilitate misionară şi să o considere ca pe cea mai înaltă slujire pe care o poate oferi omenirii.

Intenţia misionară de rugăciune a Sfântului Părinte, la care se uneşte întreaga Biserică, aduce în prim plan, aşadar, mandatul pe care creştinii l-au primit de la Cristos "de a merge şi predica evanghelia la toată făptura", asumându-şi în mod activ propria responsabilitate misionară şi considerând-o drept "cea mai înaltă slujire pe care o pot oferi omenirii".

În programarea anului pastoral, luna octombrie este considerată prin tradiţie "luna misiunilor" iar nu fără temei în această lună se celebrează şi o Zi specială a misiunilor. De ce? Din mai multe motive, din care aici amintim doar unul: în prima zi din octombrie Biserica celebrează comemorarea Sfintei Tereza a Pruncului Isus şi a Sfintei Feţe. Născută în 1873 într-o familie de opt copii din Franţa, Tereza a murit la 30 septembrie 1897, fiind răpusă de tuberculoză. "Aş vrea să fiu misionară nu numai pentru câţiva ani, dar încă de la începutul lumii şi pînă la sfârşitul veacurilor", spunea sfânta călugăriţă carmelită. În 1925 Tereza a fost ridicată la cinstea sfintelor altare iar doi ani mai târziu Pius al XI-lea a proclamat-o "patroana misiunilor", alături de Sfântul Francisc Xaveriu.

A avut o viaţă scurtă, doar 24 de ani, din care ultimii nouă i-a petrecut între zidurile unei mănăstiri carmelite. Cu toate acestea, a fost proclamată "patroana misiunilor". Explică sora Filomena Adamo, maica generală a congregaţiei "Micile surori ale Sfintei Tereza a Pruncului Isus":
• "Tereza, patroana misiunilor, pare să fie omeneşte vorbind, o pură contradicţie. Dar dacă pătrundem mai mult în viaţa sa, ne vom da seama că este un titlu care i se cuvine pe bună dreptate, datorită unei vieţi trăite cu mare intensitate, cu o iubire adâncă şi o largă respiraţie evanghelică. Dârză cum era, obişnuia să spună: 'Nu pot fi misionară prin faptă, dar vreau să fiu misionară prin iubire'. Şi trebuie să spunem că a reuşit foarte bine, pentru că iubirea este ca lumina, nu se teme de barierele fizice. Pentru ea, iubirea însemna pasiune şi faptă. Ştim că spre apusul vieţii, când Tereza era terminată de tifos şi de acum păşea foarte greu, surorile din preajma ei îi spunea: 'Opreşte-te, odihneşte-te puţin, stai pe loc', dar ea răspundea: 'Nu, voi continua să merg pentru un misionar, care cine ştie unde, în care Ţară, merge în acest moment şi se oboseşte ducând Evanghelia".

Aici, serviciul audio: