Numai iubirea lui Cristos face rodnică lucrarea apostolică. Biserica nu cere privilegii, ci doar să poată lucra liber în serviciul tuturor şi cu spirit evanghelic: Benedict al XVI-lea la Vesperele din catedrala din Praga

(RV - 26 septembrie 2009) Sâmbătă, ultima întâlnire în programul Papei la Praga: la ora 18, celebrarea rugăciunii vesperale, Primele Vespere la Duminica a XXVI-a din Timpul liturgic ordinar împreună cu episcopi, preoţi, călugări, călugăriţe, seminarişti şi membri ai Mişcărilor de laici în renumita catedrală din incinta Castelului.
Catedrala este dedicată Sfinţilor Vitus, Venceslau şi Adalbert şi se află în una din cele trei curţi ale Castelului Hradačny. Constrcţia începută în 1334, pe locul anticilor biserici în stil carolingian şi romanic, a fost completată abia în 1929. Lucrările s-au întrerupt în 1419 în timpul revoltei husite când catedrala a fost jefuită. Edificiul se prezintă în prezent ca o colosală construcţie gotică prevăzută cu capele renascentiste, baroce şi neo-gotice. Catedrala are două turnuri suple anterioare, trei navate flancate de capele, un transept la jumătatea edificiului şi o absidă cu capele radiale.

La sosirea Papei în catedrală se aflau circa 2300 de persoane. Pontiful a intrat prin Uşa de Aur - laterală. S-a dus pentru câteva minute în capela Sfântul Venceslau, unde s-a recules îân faţa relivei expuse a Sfântului şi mai departe în sacristia papală.

La celebrarea Vesperelor Pontiful a comentat lectura scurtă din Scrisoarea Sfântului Paul către Coloseni 1, 2b-6, începând cu salutul Apostolului „Har vouă şi pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru”, pe care l-a adresat cardinalului Vlk, arhiepiscopul de Praga extinzându-l la toţi cei prezenţi în acest loc - a spus - „drag vouă tuturor, semn vizibil despre cât este de puternic harul divin care lucrează în inimile credincioşilor”. Frumuseţea acestui templu milenar este de fapt mărturia vie a bogatei istorii de credinţă şi de tradiţie creştină a poporului vostru; o istorie luminată mai ales de fidelitatea acelora care au sigilat adeziunea lor la Cristos şi la Biserică prin martiriu. Aici Papa a enumerat lista martirilor de demult dar şi a celor recenţi din perioada regimului totalitar.

Şi aici Papa, fără să-l citeze, s-a referit la motoul călătoriei apostolice „Iubirea lui Cristos este tăria noastră”, întrebându-se „de unde au tras putere aceşti curajoşi prieteni ai lui Cristos dacă nu din Evanghelie? Da! Ei s-au lăsat fascinaţi de Isus care a spus: „Dacă cineva vrea să vină după mine, să renunţe la sine, să-şi ia crucea şi să mă urmeze” (Mt 16,24). În ceasul dificultăţii au simţit răsunând în inimă această altă consideraţie a sa: „Dacă m-au persecutat pe mine, vă vor persecuta şi pe voi” (In 15,20).

Eroismul mărturisitorilor credinţei aminteşte că numai din cunoaşterea personală şi din legătura profundă cu Cristos este posibil a trage energie spirituală pentru a realiza pe deplin vocaţia creştină. Numai iubirea lui Cristos face rodnică lucrarea apostolică, mai ales în momentele de dificultate şi încercare. A-l iubi pe Cristos şi fraţii trebuie să fie caracteristica fiecărui botezat şi fiecărei comunităţi. „Mulţimea celor care crezuseră aveau o singură inimă şi un singur suflet”, citim în Faptele Apostolilor. Tertulian, autor din primele secole, scria că păgânii rămâneau impresionaţi de iubirea care îi lega pe creştini între ei (Cf Apologeticum XXXIX).

Adresându-se episcopilor, preoţilor, călugărilor, călugăriţelor, seminariştilor, membrilor Mişcărilor de laici şi voluntari, Papa i-a invitat pe toţi să-l imite pe divinul Învăţător care „nu a venit ca să fie slujit ci ca să slujească şi să-şi dea viaţa ca ispăşire pentru mulţi” (Mc 10,45).

Iubirea să strălucească în orice parohie şi comunitate a voastră, în diferitele asociaţii şi mişcări. Biserica voastră, după imaginea Sfântului Paul, să fie un trup bine articulat care îl are pe Cristos drept Cap, şi în care fiecare membru acţionează în armonie cu totul. Alimentaţi iubirea lui Cristos prin rugăciune şi ascultarea cuvântului; nutriţiu-vă din el în Euharistie şi fiţi, cu harul său, artizani de unitate şi de pace în orice ambient.

Comunităţile creştine, după lunga iarnă a dictaturii comuniste, au început în urmă cu 20 de ani să se exprime din nou liber, când poporul vostru, prin evenimentele declanşate de manifestaţia studenţilor din 17 noiembrie 1989, a redobândit libertatea. Voi însă vă daţi seama că şi astăzi nu este uşor să trăieşti şi să mărturiseşti Evanghelia. Societatea poartă încă rănile provocate de ideologia atee şi este adesea vrăjită de mentalitatea modernă a consumismului hedonist, însoţită de o periculoasă criză de valori umane şi religioase şi de deriva unui crescând relativism etic şi cultural. În acest context devine urgent un reînnoit angajament din partea tuturor componentelor bisericeşti pentru întărirea valorilor spirituale şi morale în viaţa societăţii de azi. Este vorba de şcoli catolice, organizaţii Caritas, asociaţii angajate pe multe fronturi, fără a neglija nici o categorie de credincioşi. „Cristos este pentru toţi”. „Biserica - a repetat Papa - nu cere privilegii, ci doar să poată lucra liber în serviciul tuturor şi cu spirit evanghelic”.

Papa Benedict a avut cuvinte de încurajare pentru toţi cei prezenţi: pentru episcopi şi preoţi, să muncească neobosit pentru binele celor încredinţaţi grijii lor pastorale, inspirându-se din imaginea evanghelică a Bunului Păstor care cunoaşte oile sale, le cheamă pe nume, le conduce la locuri sigure şi este dispus să-şi dea viaţa pentru ele. Persoanele consacrate - călugări şi călugăriţe, angajate prin sfaturile evanghelice să afirme primatul lui Dumnezeu în viaţa fiecărei fiinţa umane, trăind în fraternitate astfel ca persoanele din jur să se lase atrase de fascinaţia lui Dumnezeu şi Evanghelia Fiului său. Tinerii seminarişti şi cei din casele de formare: străduiţi-vă să vă însuşiţi o temeinică pregătire culturală, spirituală şi pastorală. În acest An al Preoţiei să vă fie de exemplu Sfântul Paroh din Ars, această figură de păstor dedicat total lui Dumnezeu şi sufletelor, conştient că ministerul său, animat de rugăciune era în acelaşi timp drumul său de sfinţenie.

În finalul meditaţiei Papa a amintit cu gratitudine că anul acesta se împlinesc 280 de ani de la canonizarea Sfântului Ioan Nepomucenul, 80 de ani de la sfinţirea catedralei din Praga dedicată Sfântului Vitus şi 20 de ani de la canonizarea Sfintei Agneza, eveniment care a anunţat eliberarea ţării voastre de opresiunea atee. Atâtea motive - a spus - pentru a continua drumul bisericesc cu bucurie şi entuziasm contând pe mijlocirea maternă a Mariei, Maica lui Dumnezeu şi a tuturor Sfinţilor voştri Ocrotitori.
 
Aici versiunea audio: