Anul Sacerdotal, ocazie de reflecţie pentru preoţi şi laici
RV 25 sep 2009.Cotidianul italian Avvenire
a publicat recent - miercuri, 23 septembrie - un editorial despre identitatea preotului
şi provocările modernităţii. În aceste săptămâni de programare pastorală
- care solicită la studiul unor noi parcursuri de formare biblică,
a rugăciunii şi catehezei în fiecare comunitate - nu poate fi uitat "firul
roşu" pe care Benedict al XVI-lea l-a încredinţat prin proclamarea Anului
Sacerdotal: scrie editorialistul Salvatore Giuliano.
"Papa a dăruit
mai ales preoţilor un timp de har pentru a aprofunda darul şi îndatorirea ce le-au
fost încredinţate, un dar care deşi este foarte preţios, este păstrat în fragile vase
de lut. Redescoperind mesajul sfântului Paroh de Ars la 150 de ani de la trecerea
sa la Domnul, toţi preoţii sunt chemaţi să-şi reînnoiască elanul în a căuta sfinţenia
vieţii, singura mărturie convingătoare pentru a face prezent Misterul lui Cristos,
care prin preoţii săi vrea în continuare să vorbească, să dea iertarea, să se împărtăşească
şi să-l elibereze pe omul de astăzi".
Este la fel de important apoi ca în
Anul Sfintei Preoţii "nu numai preoţii dar şi întregul popor al lui Dumnezeu să aprofundeze
şi să înţeleagă mai mult rolul preoţilor săi, care nu sunt "manageri ai sacrului"
ci "intermediari" prin care trece şi astăzi mântuirea lui Cristos (...).
Întâlnind
recent episcopii consacraţi în ultimele 12 luni, Benedict al XVI-lea spunea că "misiunea
unui preot şi, cu atât mai mult, a unui episcop, presupune astăzi un volum de muncă
ce tinde să-l absoarbă în continuu şi în totalitate. Cu toate acestea, continua Sfântul
Părinte, a fi la dispoziţia oamenilor nu trebuie să diminueze sau să umbrească disponibilitatea
faţă de Domnul. Timpul rugăciunii este întotdeauna timpul folosit cel mai bine, pentru
că rugăciunea este sufletul activităţii pastorale, 'limfa' care îi dă forţă".
Împreună
cu preoţia ministerială, reia editorialistul, va fi important să se creeze itinerarii
de reflecţie şi rugăciune pentru redescoperirea preoţiei comune a tuturor celor botezaţi,
despre care credincioşii au încă o conştiinţă foarte scăzută. Anunţul din cartea Ieşirii
– "Voi sunteţi o împărăţie de preoţi!" – trebuie să răsune în orice activitate pastorală,
pentru a ne însuşi mereu din nou una din învăţăturile fundamentale ale Conciliului
Vatican al II-lea: "Cristos Domnul, Preot ales dintre oameni (cf. Evr 5, 1-5),
a făcut din noul popor "o împărăţie de preoţi pentru Dumnezeu, Tatăl Său" (Ap 1, 6;
cf. 5, 9-10). Într-adevăr, prin regenerarea şi ungerea Duhului Sfânt, cei botezaţi
sunt consacraţi pentru a fi lăcaş spiritual şi preoţie sfântă, pentru a oferi, prin
toată activitatea lor de creştini, jertfe spirituale şi pentru a vesti puterea Aceluia
care i-a chemat din întuneric la minunata Sa lumină (cf. 1 Pt 2, 4-10). De aceea,
toţi ucenicii lui Cristos, stăruind în rugăciune şi lăudându-L împreună pe Dumnezeu
(cf. Fapte 2, 42-47), să se ofere pe ei înşişi drept jertfă vie, sfântă, plăcută lui
Dumnezeu (cf. Rom 12, 1), să dea mărturie despre Cristos pretutindeni, iar celor care
le-o cer, să le dea seamă de speranţa vieţii veşnice aflată în ei (cf. 1 Pt 3, 15)"
(Lumen Gentium, nr. 10).
Este apoi cât se poate de urgent, subliniază
editorialistul în cotidianul Avvenire, oferirea unei reflecţii teologice despre
participarea poporului lui Dumnezeu la viaţa Bisericii prin "mărturia tenace" ce trebuie
dată într-o lume în care minciuna, criza morală şi abuzurile violente, îmbrăcate adesea
într-o sterilă haină intelectuală, au pătruns în mass-media şi politică. Redescoperind
carismele primite şi crescând în conştiinţa unei angajări constructive a tuturor celor
care au credinţă – şi nimeni nu trebuie să se simtă exclus – se va da o nouă motivaţie
speranţei noastre care riscă să fie fagocitată de vârtejul banalităţilor.
"Anul
Sacerdotal este o ocazie de har pentru întreaga Biserică, preoţi şi laici deopotrivă.
Fie ca intuiţiile Sfântului Părinte", încheie editorialistul, "să poată găsi în fiecare
comunitate aplicaţii practice" pentru a lăsa un semn vizibil în această lume, devenind
tot mai mult, "sare care dă gust şi, într-un timp întunecos, lumină care străluceşte".