Importantă alocuţiune a Papei la ultima întâlnire duminicală cu pelerinii la Castel Gandolfo pentru rugăciunea Angelus (text)

(RV - 20 septembrie 2009) Şi duminica aceasta, în pofida vremii ploioase, numeroşi pelerini s-au reunit la amiază în curtea interioară a Palatului apostolic din Castel Gandolfo pentru a asculta cuvântul de învăţătură creştină a lui Benedict al XVI-lea şi a se ruga împreună antifonul marian „Îngerul Domnului”. Papa a dezvoltat meditaţia sa pornind de la fragmentul din Scrisoarea Sfântului Iacob propus la Liturghia duminicală şi care vorbeşte despre adevărata înţelepciune care vine de sus. Surprinzătoare învăţămintele morale trase de Pontif din textul biblic, învăţăminte de mare actualitate pentru viaţa personală dar şi pentru relaţiile sociale, inclusiv la nivel internaţional.

Papa a denunţat, de pildă, climatul „unei tendinţe difuze de agresivitate, de ură şi de răzbunare” şi o lipsă de respect pentru „adevăr” şi pentru „înţelegere şi stimă faţă de alţii”. E nevoie - a îndemnat - de o dezintoxicare „de reziduurile minciunii şi egoismului” şi acest lucru este valabil mai ales „pentru cine este chemat să fie promotor şi ’ţesător’ de pace în comunităţile religioase şi civile, în raporturile sociale şi politice şi în relaţiile internaţionale”.

După recitarea rugăciunii "Angelus", Papa a exprimat apropierea sa faţă de rudele victimelor militare şi civile în numeroasele situaţii de conflict şi a încurajat la solidaritate între naţiuni pentru promovarea reconcilierii şi păcii. Apoi a anunţat călătoria sa apostolică în Republica Cehă unde se va duce sâmbătă 26 septembrie şi de unde se va întoarce luni 28 ducându-se direct în Vatican.

Deci, aceasta a fost ultima întâlnire la Castel Gandolfo pentru rugăciunea Îngerul Domnului, şi de acea a salutat cu căldură comunitatea locală în mijlocul căreia s-a aflat timp de mai multe săptămâni.

Iată textele alocuţiunii, apelului şi anunţului Papei în versiunea de lucru a redacţiei noastre.

Iubiţi fraţi şi surori,
Astăzi, pentru obişnuita reflecţie duminicală, folosesc ca punct de plecare pasajul din Scrisoarea lui Iacob care ne este propus în Liturghia de azi (3,16-4,3), şi mă opresc, în special, asupra unei expresii ce impresionează prin frumuseţea şi actualitatea ei. Este vorba de descrierea adevăratei înţelepciuni, pe care Apostolul o contrapune celei false. În timp cea aceasta din urmă este „pământească, materială şi diabolică”, şi se recunoaşte din faptul că provoacă invidii, certuri şi dezordini şi răutăţi de tot felul” (3,16), din contra, „înţelepciunea care vine de sus este înainte de toate curată, ea este apoi paşnică, prietenoasă, docilă, plină de milă şi bogată în fapte bune, nu este părtinitoare şi nici făţarnică” (3,17).

O listă de şapte calităţi, după uzanţa biblică, din care rezultă perfecţiunea adevăratei înţelepciunii şi efectele pozitive pe care ea le produce. Ca cea dintâi şi principala calitate, pusă aproape ca premisă a celorlalte, Sfântul Iacob citează „puritatea”, adică sfinţenia, reflexul transparent - pentru a spune astfel - al lui Dumnezeu în sufletul uman. Şi la fel ca Dumnezeu de la care provine, înţelepciunea nu are nevoie de a se impune cu forţa, deoarece deţine vigoarea invincibilă a adevărului şi iubirii, care se afirmă de la sine. De aceea este paşnică, blândă şi prietenoasă, nepărtinitoare, şi cu atât mai mult nu recurge la minciuni; este îngăduitoare şi generoasă, se recunoaşte după roadele de bine pe care le suscită din belşug.

Pentru ce să nu ne oprim să contemplăm din când în când frumuseţea acestei înţelepciuni? Pentru ce să nu luăm din izvorul necontaminat al iubirii lui Dumnezeu înţelepciunea inimii, care ne dezintoxică de reziduurile minciunii şi egoismului? Acest lucru este valabil pentru toţi, dar, în primul rând, pentru cine este chemat să fie promotor şi „ţesător” de pace în comunităţile religioase şi civile, în raporturile sociale şi politice şi în relaţiile internaţionale. În zilele noastre, poate şi din cauza anumitor dinamici proprii ale societăţilor de masă, se constată nu rareori o carentă respectare a adevărului şi cuvântului dat, împreună cu o difuză tendinţă de agresivitate, de ură şi de răzbunare. „Dreptatea - scrie Sfântul Iacob - aduce rodul său făcătorilor de pace, dacă este semănată acolo unde domneşte pacea” (3,18). Dar pentru a înfăptui opere de pace e necesar a fi oameni de pace, punându-se la şcoala „înţelepciunii care vine de sus”, pentru a-i asimila calităţile şi produce efectele ei. Dacă fiecare, în propriul ambient, ar reuşi să respingă minciuna şi violenţa în intenţii, în cuvinte şi în fapte, cultivând cu grijă sentimente de respect, de înţelegere şi de stimă faţă de alţii, poate nu ar rezolva toate problemele vieţii zilnice, dar ar putea să le înfrunte în mod mai senin şi cu mai mult succes.

Dragi prieteni, încă o dată Sfânta Scriptură ne-a condus să reflectăm asupra unor aspecte morale ale existenţei umane, dar pornind de la o realitate ce precede însăşi morala, adică de la adevărata înţelepciune. Să-i cerem lui Dumnezeu cu încredere înţelepciunea inimii, prin mijlocirea Aceleia care a primit în sânul ei şi generat Înţelepciunea întrupată, pe Isus Cristos, Domnul nostru. Marie, Scaunul Înţelepciunii, roagă-te pentru noi!

După recitarea rugăciunii Angelus Domini - Îngerul Domnului şi înainte de saluturile în limbile franceză, engleză, germană, spaniolă, cehă, slovacă, polonă şi italiană papa Benedict al XVI-lea şi-a exprimat apropierea sa faţă de rudele victimelor militare şi civile din numeroasele situaţii de conflict şi a încurajat promovarea solidarităţii dintre naţiuni pentru a contrasta logica violenţei şi morţii şi favoriza dreptatea, reconcilierea şi pacea. Apoi a anunţat călătoria sa apostolică în Republica Cehă unde se va duce sâmbătă şi de unde se va întoarce luni direct în Vatican. Deci, în final, un salut pentru comunitatea din Castel Gandolfo.

Iată cuvintele Papei:
"Din cauza numeroaselor situaţii de conflict care există în lume, ne sosesc, aproape zilnic, ştiri tragice despre victime atât în rândul militarilor cât şi civililor. Sunt fapte cu care nu ne putem obişnui niciodată şi care suscită profundă reprobare, precum şi dezorientare în societăţile care au la inimă binele păcii şi convieţuirii civile. În aceste zile, ştirea atentatului foarte grav din Afghanistan împotriva câtorva militari italieni mi-a provocat profundă durere. Mă unesc cu rugăciunea la suferinţa rudelor şi comunităţilor civile şi militare şi, în acelaşi timp, mă gândesc ce egale sentimente de participare la celelalte contingente internaţionale, care chiar şi recent au avut victime şi care acţionează pentru a promova pacea şi dezvoltarea instituţiilor, atât de necesare pentru coexistenţa umană; îi asigur pe toţi de amintirea mea înaintea Domnului, cu un gând special pentru iubitele populaţii civile, şi pentru toţi vă invit să înălţăm la Dumnezeu rugăciunea noastră. Doresc aici să reînnoiesc încurajarea mea pentru promovarea solidarităţii între naţiuni pentru a contrasta logica violenţei şi morţii,a favoriza dreptatea, reconcilierea şi pacea şi a susţine dezvoltarea popoarelor plecând de la iubirea şi înţelegerea reciprocă, cum am scris recent în Enciclica mea „Caritas in veritate” (n.72).

Anunţul călătoriei apostolice în Republica Cehă.

„De sâmbăta viitoare, 26 septembrie până luni 28, cu voia lui Dumnezeu, voi efectua o călătorie apostolică în Republica Cehă. Mă voi opri în capitala Praga, dar mă voi duce la la Brno, în Moravia, şi la Stará Boleslav, locul martirajului Sfântului Venceslau, patron principal al naţiunii. Republica Cehă se găseşte din punct de vedere geografic şi istoric în inima Europei şi după ce a trecut prin dramele secolului încheiat, are nevoie, la fel ca întregul continent, să regăsească raţiunile credinţei şi speranţei. Pe urmele iubitului meu predecesor Ioan Paul al II-lea, care a vizitat această ţară de trei ori, şi eu voi aduce omagiu eroicilor mărturisitori ai Evangheliei, de demult şi recenţi, şi voi încuraja pe toţi să păşească mai departe în iubire şi în adevăr. Mulţumesc de pe acum tuturor celor care mă vor însoţi cu rugăciunea în această călătorie, pentru ca Domnul să o binecuvânteze şi să o facă rodnică”.

Salutând pelerinii polonezi, Papa s-a referit la faptul că în Polonia duminica aceasta era Ziua Mijloacelor de Comunicaţie socială. Benedict al XVI-lea a adresat cuvinte speciale de recunoştinţă redacţiilor catolice din mass-media care sărbătoresc 20 de ani de activitate. A formulat auspicii ca toţii lucrătorii din sectorul comunicaţiilor sociale să răspândească o cultură a respectului, dialogului şi prieteniei la baza căreia să fie Cristos şi Evanghelia sa.