Al doilea volum din "Opera Omnia" a papei Benedict, dedicat Sfântului Bonaventura
RV 16 sep 2009. La 50 de ani de la redactare a văzut lumina
tiparului ediţia integrală a lucrării de abilitare pentru învăţământul
universitar a tânărului Joseph Ratzinger, dedicată Sfântului Bonaventura.
Este vorba de al doilea volum din "Gesammelte Schriften" – Opera Omnia – a papei Benedict
al XVI-lea, după primul dedicat scrierilor despre liturgie. Ediţia integrală este
îngrijită de Editura Herder în Germania. Opera a fost prezentată Sfântului Părinte
duminica trecută la Castel Gandolfo de episcopul de Regensburg mons. Gerhard Ludwig
Müller, iniţiatorul seriei complete, împreună cu Marianne Schlosser, care s-a îngrijit
de publicarea volumului.
"Doream să fie o 'ediţie istorică', în care să se
ofere aşa cum era un text conceput într-un trecut îndepărtat, lăsând cercetării posibilitatea
de trage foloase şi în timpul nostru": scrie Papa Benedict al XVI-lea în Premisa cărţii,
care aprofundează conceptul de Revelaţie şi teologie a istoriei la Giovanni di Fidanza,
cel care avea să devină apoi 'fra Bonaventura', sfântul franciscan şi învăţător al
Bisericii, pe care papa îl consideră "cel mai important reprezentant al curentului
augustinian în teologia medievală".
"Îndatorirea mea – aminteşte Benedict
al XVI-lea referindu-se la redactarea lucrării sale de abilitare – era aceea de a
căuta să văd în ce fel a înţeles Bonaventura revelaţia şi dacă pentru el exista ceva
despre ideea de istorie a mântuirii". "Dacă în teologia neoscolastică, afirmă Sfântul
Părinte, Revelaţia a fost înţeleasă esenţial ca transmitere divină a tainelor, care
rămân inaccesibile intelectului uman, astăzi Revelaţia este considerată ca o manifestare
de sine din partea lui Dumnezeu într-o acţiune istorică iar istoria mântuirii este
văzută ca element central al Revelaţiei". "O misiune greu de îndeplinit" pentru că,
afirmă tânărul Ratzinger, cuvântul 'revelatio', un termen comun neoscolasticii şi
teologiei medievale, nu înseamnă, aşa cum s-a căutat să se demonstreze, acelaşi lucru
în teologia medievală şi în cea modernă".
De aici, necesitatea de a lăsa deoparte
"conceptele noastre", "pentru a vedea ce înţelegea Bonaventura prin Revelaţie", practic,
un mare număr de realităţi (revelatio, doctrina, fides, etc…), drept care numai "o
viziune de ansamblu despre aceste concepte şi conţinutul lor, afirmă Papa în Premisă,
poate oferi ideea de Revelaţie în Sfântul Bonaventura". De altfel, problema privind
esenţa Revelaţiei şi faptul de a o readuce în prim plan – ceea ce constituie tema
cărţii – reprezintă şi astăzi o urgenţă, probabil chiar mai mare decât în trecut".