2009-09-12 14:23:04

"Nu lucraţi pentru voi înşivă dar pentru a-i conduce pe oameni la Dumnezeu cu fidelitate, prudenţă şi bunătate": Benedict al XVI-lea, la predica Liturghiei de consacrare a cinci episcopi sâmbătă în bazilica Sf. Petru


RV 12 sep 2009. Fidelitate, prudenţă şi bunătate: trăsăturile celui care-l slujeşte pe Dumnezeu au fost evidenţiate de Benedict al XVI-lea sâmbătă în bazilica vaticană la predica Sfintei Liturghii de consacrare a cinci noi episcopi: mons. Gabriele Giordano Caccia, nunţiu apostolic în Liban, mons. Franco Coppola, nunţiu apostolic în Burundi, mons. Pietro Parolin, nunţiu apostolic în Venezuela, mons. Raffaello Martinelli, episcop de Frascati (lângă Roma), şi mons. Giorgio Corbellini, preşedintele Oficiului de Muncă al Scaunului Apostolic. Au concelebrat, printre alţii, card. Giovanni Battista Re, prefectul Congregaţiei pentru Episcopi, iar episcopi consacratori, împreună cu Episcopul Romei, au fost cardinalul secretar de Stat Tarcisio Bertone şi cardinalul William Joseph Levada, prefectul Congregaţiei pentru Doctrina Credinţei. La predica sa pasionată, Sfântul Părinte a cerut episcopilor să nu caute puterea şi prestigiul, ci cum să-i conducă pe oameni la Dumnezeu.
(ins muzică Sf. Liturghie)

"Să fiţi nu pentru voi înşivă, dar pentru ceilalţi, de partea lui Dumnezeu şi în vederea lui Dumnezeu", a fost îndemnul Papei la predica Sfintei Liturghii. Acesta este pentru Benedict al XVI-lea "nucleul cel mai adânc al misiunii lui Isus Cristos şi, totodată, adevărata esenţă a Preoţiei". Papa a ţinut să încredinţeze acest mesaj celor cinci noi episcopi, îndemnându-i să ducă în lume "vestea cea bună, adevărata libertate şi speranţa care-l face pe om să trăiască şi îl vindecă".

În meditaţia sa despre identitatea episcopului, Pontiful a pornit de la întrebarea Sfântului Paul în faţa certurilor care puneau la încercare tânăra Biserică din Corint: "Ce este, de fapt, un apostol?". La această întrebare, a explicat Sfântul Părinte, răspunde însuşi Cristos Domnul arătând cele trei trăsături necesare pentru a-l sluji cum se cuvine. Mai întâi de toate, fidelitatea, în convingerea că "Biserica nu este Biserica noastră, dar Biserica sa, Biserica lui Dumnezeu":
"Cel care slujeşte trebuie să dea cont de modul în care a gestionat bunul ce i-a fost încredinţat. Să nu-i facem pe oameni să se lege de noi, să nu căutăm puterea, prestigiul, stima faţă de noi înşine. Să-i conducem pe oameni la Isus Cristos şi în acest fel la Dumnezeul cel viu. Prin aceasta noi îi introducem în adevăr şi în acea libertate care provine din adevăr. Fidelitatea este altruism, şi chiar în acest fel este eliberatoare pentru ministrul sacru şi pentru cei care i-au fost încredinţaţi. Ştim că în societatea civilă şi nu rareori chiar în Biserică, se suferă pentru faptul că mulţi din cei cărora le-a fost conferită o răspundere lucrează pentru ei înşişi şi nu pentru comunitate".

Fidelitatea, apoi, "nu este frică, dar este inspirată de iubire şi de dinamismul său". Credinţa "recere să fie transmisă, nu ne-a fost încredinţată doar pentru noi înşine". Fidelitatea, în fond, este totuna cu credinţa:
• "Fidelitatea celui care-l slujeşte pe Isus Cristos constă chiar în faptul că el nu caută să adapteze credinţa la modele timpului. Numai Cristos are cuvintele vieţii veşnice şi aceste cuvinte, noi trebuie să le ducem oamenilor. Ele sunt bunul cel mai preţios care ne-a fost încredinţat. O atare fidelitate nu are nimic steril şi static, este creativă".

A doua trăsătură pe care Isus o cere de la slujitorii săi este prudenţa care, a evidenţiat Papa, nu se confundă cu şiretenia. Prudenţa arată primatul adevărului care devine criteriul faptelor noastre:
• "Prudenţa recere o raţiune smerită, disciplinată şi vigilentă, care nu se lasă orbită de prejudecăţi. Nu judecă după dorinţe şi pasiuni, dar caută adevărul, chiar şi adevărul incomod. Prudenţa înseamnă a începe căutarea adevărului şi a acţiona într-un mod conform adevărului. Slujitorul prudent este mai întâi de toate un om al adevărului şi un om cu raţiunea sinceră. Dumnezeu, prin Isus Cristos, ne-a deschis larg fereastra adevărului care, pentru forţele noastre singure, rămâne deseori îngustă şi numai în parte transparentă".

Prima virtute cardinală a celui care este ministrul lui Isus Cristos, a reluat, constă aşadar în "a se lăsa format de adevărul pe care Cristos ni-l arată":
• "În acest fel devenim oameni cu adevărat rezonabili, care judecă pe baza întregului şi nu pornind de la detalii cazuale. Nu ne lăsăm conduşi de mica fereastră a vicleniei noastre personale, dar de marea fereastră pe care Cristos ne-a deschis-o către adevărul întreg, vedem lumea şi oamenii şi recunoaştem în acest fel ce este cu adevărat important în viaţă".

În fine, caracteristica bunătăţii. Bun în sens deplin, a subliniat Papa, este numai Dumnezeu: "El este binele, cel Bun prin excelenţă, Bunătatea în persoană".
• "Într-o creatură, cum este omul, a fi bun se bazează în mod necesar pe o profundă orientare interioară spre Dumnezeu. Bunătatea creşte prin uniunea interioară cu Dumnezeul cel viu. Bunătatea presupune mai ales o comuniune vie cu Dumnezeu, o uniune lăuntrică tot mai mare cu El".

Papa a amintit la finalul predicii că Biserica celebrează sâmbătă "Sfântul Nume al Mariei", care în tradiţia latină a fost tradus prin "Steaua Mării". Când noaptea pare de nepătruns, a spus Pontiful, vedem lumina care s-a aprins când Maria a spus: "Iată-mă, sunt slujitoarea Domnului". În bunătatea ei, a continuat Papa, "recunoaştem de o manieră foarte umană bunătatea lui Dumnezeu însuşi". Apoi, urarea plină de afecţiune adresată noilor episcopi:
"Ne rugăm ca să deveniţi slujitori fideli, prudenţi şi buni, pentru ca într-o zi să puteţi auzi de la Domnul, Stăpânul istoriei, cuvintele lui aducătoare de mângâiere: "Bine, servitor bun şi credincios, (...) intră în bucuria stăpânului tău!" (cf Matei 25,23).

Aici, serviciul audio: RealAudioMP3







All the contents on this site are copyrighted ©.