Mesaj pentru sfârşitul Ramadanului: creştini şi musulmani uniţi împreună pentru a învinge sărăcia şi extremismul care se instaurează în numele lui Dumnezeu

(RV - 21 septembrie 2009) „Săracul ne interpelează, ne provoacă la a colabora pentru o cauză nobilă: aceea de a învinge sărăcia sa”: este îndemnul conţinut în mesajul Consiliului Pontifical pentru Dialogul Interreligios adresat „prietenilor musulmani”, cu ocazia sfârşitului lunii Ramadan. Tema documentului, semnat de cardinalul Jean-Louis Tauran, preşedintele departamentului vatican, este tocmai: „Creştini şi musulmani, împreună pentru a învinge sărăcia”.

„Sărăcia umileşte şi generează suferinţe insuportabile”: este ceea ce denunţă mesajul din partea Sfântului Scaun. Aceste suferinţe, scrie preşedintele departamentului pentru dialogul interreligios, „sunt adesea motiv de izolare, de mânie, şi chiar de ură şi dorinţă de răzbunare”. Aceatsa, se citeşte în mesaj, „ar putea incita la acţiuni de ostilitate prin toate mijloacele disponibile, căutând a le justifica şi prin consideraţii de ordin religios: a-şi însuşi, în numele unei pretinse ’dreptăţi divine’, bogăţia altuia, inclusiv pacea şi siguranţa sa”. De aceea, scrie cardinalul Tauran, „respingerea fenomenelor de extremism şi de violenţă cere în mod necesar lupta împotriva sărăciei prin promovarea unei dezvoltări umane integrale”, pe care Paul al VI-lea a definit-o ca fiind „noul nume al păcii”.

„Atenţia, compasiunea şi ajutorul pe care toţi, fraţi şi surori în umanitate, le putem oferi celui care e sărac pentru a-i reda locul său în societatea oamenilor - continuă mesajul - este o dovadă vie a Iubirii Celui Preaînalt, deoarece este omul ca atare pe care El îl cheamă să iubească şi să ajute fără deosebire de apartenenţă”. Cardinalul Tauran aminteşte apoi că ultima enciclică a lui Benedict al XVI-lea, Caritas in veritate, pune în lumină „necesitatea unei sinteze umaniste”, având în vedere că o autentică dezvoltare „nu va putea să nu fie orientată spre omul întreg şi spre toţi oamenii””. Şi mai departe, mesajul deosebeşte între două tipuri de sărăcie: una „de combătut” şi alta „de îmbrăţişat”. Sărăcia de combătut, se reafirmă este sub ochii tuturor: foamea, lipsa de apă potabilă, penuria de îngrijiri medicale şi de locuinţe adecvate, lipsa de sisteme educative şi culturale, analfabetismul, fără a trece sub tăcere existenţa unor noi forme de mizerie. Sărăcia de ales este în schimb „aceea care invită la a trăi un stil de viaţă simplu şi esenţial, care evită risipa, respectă mediul înconjurător şi toate bunurile Creaţiei”. Aceasta este o sărăcie care „predispune la a ieşi din noi înşine şi lărgeşte inima”.

„În calitate de credincioşi - afirmă cardinalul Tauran - a dori concertarea pentru a căuta împreună soluţii juste şi durabile la flagelul sărăciei înseamnă şi a reflecta asupra gravelor probleme ale timpului nostru şi, când e posibil, a se angaja împreună pentru a găsi un răspuns”. Este necesar, în atare context, ca „referinţa la aspectele sărăciei legate de globalizarea societăţilor noastre să îmbrace un sens spiritual şi moral, deoarece suntem părtaşi la vocaţia de a construi o singură familie umană în care toţi - indivizi, popoare şi naţiuni - îşi reglementează comportamentele după principiile de fraternitate şi responsabilitate”. În legătură cu raporturile dintre creştini şi musulmani, notează în fine mesajul, s-a ajuns la „un important obiectiv”: în diferite locuri, de fapt, plecând „de la o trăire comună şi de la preocupări împărtăşite” s-a „trecut de la toleranţă la întâlnire”.

Aici serviciul audio: