Da la 1 septembrie devine obligatorie ediţia a III-a, editio typica, în limba română
a Liturghierului Roman: pr. prof. Ştefan Lupu
(RV - 1 septembrie 2009) Eveniment editorial liturgic în limba română. Începând
cu 1 septembrie 2009 intră în vigoare în Arhidieceza Romano-Catolică de Bucureşti
şi în Dieceza Romano-Catolică de Iaşi ediţia a III-a a Liturghierului Roman tipărit
în 2009 sub egida Conferinţei Episcopale Române la Editura Sapientia din Iaşi.
Promulgarea a avut loc prin decretele ÎPS Ioan Robu din 22 august a.c şi respectiv
al PS Petru Gherghel din 11 iulie 2009. Ştiind că „lex orandi est lex credendi- legea rugăciunii este legea credinţei”, iar celebrarea sfintei şi dumnezeieştii
Liturghii este actualizarea misterului răscumpărării noastre până când Domnul va veni
în slavă”, apariţia Liturghierului Roman, ediţia a III-a, considerat ca ediţia tipică
(editio typica) pentru limba română, este într-adevăr un eveniment în viaţa Bisericii
locale. Noul Liturghier înlocuieşte ediţia în limba română din 1993.
Explicaţii
pe larg, de la părintele profesor Ştefan
Lupu, directorul editurii „Sapientia”: • În anul 2002, la
începutul celui de al treilea mileniu creştin, Congregaţia pentru Cultul Divin şi
Disciplina Sacramentelor a publicat ediţia a treia a Liturghierului roman (prima ediţie
a fost în 1970, iar a doua în 1975), după reforma liturgică realizată de Conciliul
al II-lea din Vatican. Motivele care au determinat Congregaţia să publice această
a treia ediţie a Liturghierului roman au fost, pe de o parte, armonizarea cu cele
mai recente documente ale Scaunului Apostolic, în special cu noul Cod de drept canonic
(publicat în 1983) şi, pe de altă parte, nevoia unor corecturi şi completări ale precedentelor
ediţii. Astfel, în ce priveşte "Normele generale ale Liturghierului roman", s-au
introdus unele schimbări ce concordă cu expresiile şi prevederile altor cărţi liturgice
şi sunt recomandate de experienţa pastorală. Sunt expuse mai clar cazurile permise
de a distribui sfânta Împărtăşanie sub ambele specii, s-a adăugat capitolul al IX-lea,
compus în întregime din nou, în care este prezentată modalitatea de a adapta cum se
cuvine Liturghierul roman la necesităţile pastorale. Apoi, sunt adăugate alte formule
pentru celebrările introduse recent în Calendarul roman general. Comunul sfintei Fecioare
Maria este îmbogăţit cu noi formulare de Liturghie, cu scopul de a favoriza cultul
aceleiaşi Maici a lui Dumnezeu. De asemenea, în alte Comune, în Liturghiile prevăzute
pentru diferite necesităţi sau diferite împrejurări, ca şi în Liturghiile pentru răposaţi,
ordinea rugăciunilor s-a schimbat uneori, spre a se păstra mai bine concordanţa textelor.
În Liturghiile din Postul Mare, potrivit unui obicei foarte vechi, s-a introdus pentru
fiecare zi rugăciunea asupra poporului. În adaosul la Ritualul Liturghiei se găsesc,
de asemenea, Rugăciuni euharistice pentru reconciliere şi Rugăciuni euharistice speciale,
care pot fi folosite pentru diferite necesităţi.
Potrivit normelor liturgice
şi canonice (CDC, can. 838), conferinţele episcopale au obligaţia de a se îngriji
ca noua ediţie tipică să fie tradusă în conformitate cu textul latin, traducere care
să primească autorizarea Congregaţiei pentru Cultul Divin şi Disciplina Sacramentelor,
şi apoi să fie folosită ca ediţie tipică pentru regiunea lingvistică respectivă. Conferinţa
Episcopală Română a însărcinat Comisia liturgică a Diecezei de Iaşi să lucreze la
traducerea în limba română a Liturghierului roman, ediţia a treia. Această comisie
a fost formată din: pr. Alois Bulai, pr. Ştefan Lupu, pr. Iosif Răchiteanu, pr. Claudiu
Dumea, pr. Florin Spătariu, pr. Eduard Soare şi pr. Cornel Cadar. La 19 mai 2004,
Comisia liturgică a prezentat Conferinţei Episcopale Române traducerea în limba română
a Liturghierului roman, după ediţia tipică latină. traducere aprobată pe 25 mai 2004.
La
rândul ei, Conferinţa Episcopală Română a înaintat acest text Congregaţiei pentru
Cultul Divin şi Disciplina Sacramentelor, care a autorizat traducerea şi publicarea
Liturghierului roman în limba română, prin decretul nr. 1505/04/L din 10 august 2006.
Având autorizarea (recognitio) din partea Congregaţiei, Conferinţa Episcopală Română
a acordat Editurii "Sapientia" a Institutului Teologic Romano-Catolic din Iaşi dreptul
de a tipări textul Liturghierului roman în limba română, prin prot. nr. 111 / 29.11.2006.
Munca de corectură şi tehnoredactare a fost coordonată de pr. Ştefan Lupu, ajutat
fiind alţi colaboratori.
Având în vedere numărul mare de pagini şi pentru
a facilita utilizarea lui, editorul a considerat oportun să dividă Liturghierul în
două volume, păstrând paginaţia continuă a cărţii. Primul volum are 1352 de pagini
şi cuprinde toate părţile Liturghierului, în afară de "Normele generale ale Liturghierului
roman" şi de Anexa cu Cântările la sfânta Liturghie. Volumul al II-lea are 524 de
pagini şi cuprinde "Normele Generale ale Liturghierului roman" şi Anexele - Diferite
cântări la sfânta Liturghie, Ritualul sfinţirii apei şi al stropirii cu apă sfinţită,
Alte rituri şi ritualuri pentru sfânta Liturghie, Exemple de rugăciuni ale credincioşilor,
Rugăciuni euharistice pentru Liturghiile cu copii, Alte rugăciuni pentru sfânta Liturghie.
Cu
publicarea Liturghierului roman, Comisia liturgică a Diecezei de Iaşi îşi vede încoronată
munca de aproape zece ani de când lucrează la traducerea şi publicarea cărţilor liturgice
în limba română. În anii '70, reforma liturgică promovată de Conciliul al II-lea din
Vatican începuse să adie şi în diecezele catolice din România şi a găsit în pr. Ioan
Ciuraru (+) un neobosit susţinător şi coordonator al muncii de traducere a textelor
liturgice în limba română. Textele traduse şi tipărite "ad experimentum" în acei ani
au avut o existenţă cvasi-definitivă de mai bine de 20 de ani, până când o nouă comisie
liturgică, sub egida Conferinţei Episcopale Române, susţinută de ÎPS Ioan Robu şi
PS Petru Gherghel, şi coordonată de pr. Alois Bulai, la sfârşitul anilor '90, a reluat
munca de traducere şi publicare a cărţilor liturgice în limba română.
"Ut
legem credendi statuat lex supplicandi" ("legea rugăciunii să stabilească legea
credinţei"): cu aceste cuvinte Prosper de Aquitania (390-463) sublinia relaţia strânsă
care există între liturgie şi credinţă. Ne exprimăm şi noi speranţa că traducerea
cât mai fidelă a textelor liturgice din limba latină în limba română şi publicarea
lor într-o formă plăcută şi maiestuoasă va reuşi să stăvilească tendinţa spre o liturgie
de tip "fast-food", ce are la bază o ideologie pragmatică şi funcţionalistă ce ameninţă
să stingă "spiritul" liturgiei şi să conducă spre o redescoperire a lui "ars celebrandi",
la care ne îndeamnă atât de insistent şi actualul suveran pontif, Benedict al XVI-lea.
Aici serviciul audio: Aici
serviciul audio, nouă versiune: