Benedict al XVI-lea la audienţa generală: "bunătatea lui Dumnezeu salvează lumea de
rele". Amintirea celui de al Doilea Război Mondial: "să-l înveţe pe om spiritul de
pace"
RV 02 sep 2009. Într-o epocă de mari slăbiciuni, bunătatea lui Dumnezeu
transformă lumea şi o face impermeabilă în faţa propriilor vicii. Învăţătura
unui călugăr medieval francez, Sfântul Odon, abate de Cluny, a fost
repropusă de Benedict al XVI-lea ca deplin valabilă şi pentru realitatea
contemporană. Sfântul Părinte a vorbit despre abatele catolic la audienţa generală
de miercuri – desfăşurată în aula Paul al VI-lea din Vatican cu participarea a circa
opt mii de persoane – în timpul căreia a reluat după pauza de vară cateheza despre
marii scriitori ai Bisericii din primele veacuri. Suveranul Pontif, care după audienţă
s-a întors la Castelgandolfo, a ţinut să sublinieze "absurditatea" celui de al Doilea
Război Mondial la 70 de ani de la declanşarea conflictului, afirmând că se roagă pentru
ca spiritul de iertare şi de pace "să pătrundă în inima tuturor oamenilor": •
"În memoria popoarelor - a afirmat Papa adresându-se pelerinilor în limba polonă
- rămân tragediile umane şi absurditatea războiului. Să cerem de la Dumnezeu
ca spiritul de iertare, pace şi reconciliere să pătrundă inimile oamenilor. Europa
şi lumea de astăzi au nevoie de spiritul de comuniune: să o construim pe Cristos şi
Evanghelia sa, pe temelia carităţii şi adevărului".
Să revenim la figura
Sfântului Odon (anii circa 879-942), abate al mănăstirii de la Cluny, în centrul catehezei
ţinută de Benedict al XVI-lea la audienţa generală de miercuri în Aula Paul al VI-lea.
Călugărul şi omul de cultură francez, dincolo de veşmântul austerităţii exterioare,
era pătruns de bunătate sufletească dar de o sobrietate care s-a propus şi s-a opus
ca un dig la "viciile" societăţii din prima jumătate a secolului X. Pentru Benedict
al XVI-lea, Sfântul Odon, abate de Cluny, rămâne şi astăzi o "figură luminoasă": •
"Aceasta se încadrează în timpul monastic medieval când a avut loc răspândirea suprinzătoare
în Europa a vieţii şi spiritualităţii inspirate din Regula Sfântului Benedict. În
acele secole au apărut nenumărate mănăstiricare, ramificându-se pe
continent, au răspândit din plin spiritul şi sensibilitatea creştină".
Prezentându-i
biografia, Papa a explicat că dincolo de farmecul experienţei benedictine de care
s-a lăsat captivat, Sfântul Odon a fost condus pe drumul călugăriei şi de percepţia
apropierii Fecioarei Maria în viaţa sa, invocată încă din adolescenţă drept "Mater
Misericordiae" – "Maica Îndurării". După ce a crescut la umbra ideală a unui alt mare
sfânt, Martin din Tours, Odon ajunge la Cluny unde devine abate în 927. Personalitatea
sa va exercita o vastă influenţă asupra mănăstirilor europene, graţie mai ales marilor
sale virtuţi: răbdarea, dispreţul faţă de ademenirile lumeşti, atenţia faţă de cei
săraci, pastoraţia tinerilor şi respectul faţă de cei în vârstă. În particular, a
subliniat Pontiful, cultul său faţă de Trupul şi Sângele lui Cristos era şi mai mult
în contrast cu climatul de delăsare din timpul său: • "Din nefericire, scrie
abatele nostru, 'misterul preasfânt al Trupului Domnului, în care consistă
toată mântuirea lumii', este celebrat cu neglijenţă. Numai cel care este unit spiritual
cu Cristos poate participa cu vrednicie la Trupul său euharistic; în caz contrar,
a mânca Trupul său şi a bea Sângele său nu ar fi spre folos, dar spre osândă.
Toate acestea ne invită să credem cu o nouă tărie şi profunzime în adevărul prezenţei
Domnului (...) care se încredinţează mâinilor noastre şi ne transformă aşa cum transformă
pâinea şi vinul, şi transformă astfel lumea întreagă".
Abatele
Odon, aşadar, a observat Benedict al XVI-lea, iese în evidenţă ca un "reformator"
care în faţa viciilor răspândite în societate, propunea "remediul" unei schimbări
radicale a vieţii pe baza umilinţei, pe dezlipirea de lucrurile trecătoare şi adeziunea
la cele nepieritoare. Dar vălul severităţii sale, a notat Sfântul Părinte, nu ascundea
nicidecum calităţile sale substanţiale: • "Era auster, dar mai presus de toate
era bun, un om de mare bunătate, o bunătatea care izvora din contactul cu bunătatea
divină (...). În acest fel, vigurosul şi totodată amabilul abate medieval, pasionat
de reformă, alimenta prin acţiuni incisive, în rândul călugărilor ca
şi al credincioşilor laici ai timpului său, propunerea de a progresa cu pas susţinut
pe cale desăvârşirii creştine. Avem speranţa că bunătatea sa, bucuria care provine
din credinţă, unite cu austeritatea şi opoziţia la viciile lumii, va atinge
şi inima noastră, pentru ca şi noi să putem afla izvorul bucuriei care provine din
bunătatea lui Dumnezeu".
La saluturile în diferite limbi, Papa s-a adresat
participanţilor la Simpozionul Intercreştin organizat de Universitatea Pontificală
Antonianum şi Universitatea Aristoteles din Tesalonic, exprimându-şi urarea ca "reflecţia
comună între catolici şi ortodocşi despre personalitatea Sfântului Augustin să întărească
drumul spre comuniunea deplină". După rugăciunea Tatăl Nostru, cântată în limba latină
împreună cu credincioşii prezenţi miercuri la audienţa generală în Aula Paul al VI-lea
- printre care şi un grup de pelerini din România - Benedict al XVI-lea a invocat
Binecuvântarea Apostolică, ce ajunge acum la toţi ascultătorii care o primesc în spirit
de credinţă. Aici, serviciul audio: