Papa la rugăciunea "Angelus": şi astăzi nu puţini rămân scandalizaţi de credinţa creştină.
E necesar a împărtăşi în toată viaţa gândirea şi voinţa lui Cristos
(RV - 23 august 2009) Şi astăzi credinţa creştină continuă să scandalizeze
şi sunt unii care încearcă să o adapteze la timpurile noastre aşa cum alţii îl părăsesc
pe Cristos. Numai încredinţându-ne cu totul Domnului putem afla fericirea.
Este, pe scurt, ceea ce a spus duminică papa Benedict al XVI-lea înainte de recitarea
rugăciunii „Îngerul Domnului” împreună cu credincioşii, localnici şi pelerini, reuniţi
la amiază în curtea interioară a reşedinţei pontificale de vară din Castel Gandolfo.
„Să-i cerem Fecioarei Maria - a îndemnat episcopul Romei - să păstreze mereu vie în
noi această credinţă impregnată de iubire, care a făcut-o pe ea, smerita copilă din
Nazaret, Mamă a lui Dumnezeu şi mamă şi model pentru toţi cei care cred.
Înainte
de rugăciunea mariană „Angelus” aplauzele credincioşilor l-au însoţit pe Papa care
referindu-se la recentul incident la încheietura mâinii a spus glumind: • „Dragi
fraţi şi surori, vedeţi că mâna nu mai este în ghips, dar este încă puţin înceată!
Trebuie puţin să rămân încă la şcoala răbdării, dar să mergem înainte!”
Papa
s-a referit în alocuţiunea sa la fragmentul evanghelic din Liturghia duminicală în
care Isus le cere ucenicilor disponibilitate totală la planul său de mântuire. Însă
mulţi, după ce l-au urmat până acum, s-au retras. Şi în lumea de azi - a observat
Papa - nu puţini rămân „scandalizaţi” de paradoxul credinţei creştine.
Dar
să-l ascultăm direct pe Sfântul Părinte: • „Ştiţi că câteva duminici liturgia propune
reflecţiei noastre capitolul VI din Evanghelia după Ioan, în care Isus se prezintă
ca „pâinea vieţii coborâtă din cer” şi adaugă: „Cine mănâncă din pâinea aceasta va
trăi în veci; iar pâinea pe care eu o voi da pentru viaţa lumii este trupul meu” (In
6,51). Iudeilor care discută aprins între ei întrebându-se: „Cum poate acesta să ne
dea trupul să-l mâncăm?” (v.52), Isus le repetă „Adevăr, adevăr zic vouă: dacă nu
mâncaţi trupul Fiului Omului şi nu beţi sângele lui, nu veţi avea viaţă în voi” (v.
53).
Benedict al XVI-lea a amintit apoi că în duminica a XXI-a din Timpul ordinar,
medităm partea conclusivă a acestui capitol, în care cea de-a patra Evanghelie relatează
reacţia oamenilor şi a ucenicilor înşişi, scandalizaţi de cuvintele Domnului, în aşa
măsură încât mulţi, după ce l-au urmat până atunci, exclamă: „Greu este cuvântul acesta.
Cine poate să-l asculte?” (v.60). Şi din acel moment „mulţi dintre ucenicii săi s-au
retras şi nu mai umblau cu el” (v.66). Isus însă - a observat papa Benedict - nu-şi
atenuează afirmaţiile, din contra se adresează direct Celor Doisprezece spunând: „Vreţi
şi voi să plecaţi?” (v.67).
Papa a spus că această provocatoare întrebare
nu este adresată doar ascultătorilor de atunci, ci priveşte credincioşii şi oamenii
din orice epocă şi că chiar şi azi, nu puţini rămân „scandalizaţi” în faţa paradoxului
credinţei creştine. • „Învăţătura lui Isus pare ’grea’, prea dificilă de acceptat
şi de pus în practică. Există deci unii care o refuză şi îl părăsesc pe Cristos; există
unii care caută ’să adapteze’ cuvântul la modele timpurilor denaturându-i sensul şi
valoarea.
Benedict al XVI-lea, repetând întrebarea pe care Isus o pusese apostolilor,
a spus: • „’Vreţi şi voi să plecaţi?’. Această neliniştitoare provocare ne răsună
în inimă şi aşteaptă un răspuns personal. Isus, de fapt, nu se mulţumeşte cu o apartenenţă
superficială şi formală, nu-i este de ajuns o primă şi entuziastă adeziune; e nevoie,
dimpotrivă, de a împărtăşi toată viaţa „gândul şi voinţa sa”.
Urmarea lui
Cristos angajează întreaga viaţă: „A-l urma, umple inima de bucurie şi dă sens deplin
existenţei noastre, dar comportă dificultăţi şi renunţări pentru că foarte adesea
trebuie să se păşească împotriva curentului. La întrebarea lui Isus, ’Vreţi şi
voi să plecaţi?’, Petru răspunde în numele Apostolilor: "Doamne, la cine am putea
merge? Tu ai cuvintele vieţii veşnice. Iar noi am crezut şi am ştiut că tu eşti Sfântul
lui Dumnezeu” (vv.68-69). Şi în continuare succesorul apostolului Petru, Petru din
zilele noastre: • „Iubiţi fraţi şi surori, şi noi putem repeta răspunsul lui Petru,
conştienţi desigur de slăbiciunea noastră umană, dar încrezători în puterea Duhului
Sfânt, care se exprimă şi se manifestă în comuniunea cu Isus”.
Credinţa - a
adăugat Papa - este dar al lui Dumnezeu pentru om şi este, în acelaşi timp, încredinţare
liberă şi totală din partea omului făcută lui Dumnezeu; credinţa este ascultare docilă
a cuvântului Domnului, care este „făclie” pentru paşii noştri şi „lumină” pe drumul
nostru (Cf Ps. 119,105). • „Dacă ne deschidem cu încredere inima lui Cristos,
dacă ne lăsăm cuceriţi de el, putem experimenta şi noi, împreună cu Sfântul Paroh
de Ars că ’singura noastră fericire pe acest pământ este a iubi pe Dumnezeu şi a şti
că el ne iubeşte’”.
Ca de obicei, Papa a încheiat alocuţiunea, cu un gând către
Maica Domnului: „Să-i cerem Fecioarei Maria să ţină mereu trează în noi această credinţă
pătrunsă de iubire, care a făcut-o pe ea, smerita copilă din Nazaret, Mamă a lui Dumnezeu
şi mamă şi model pentru toţi credincioşii”. După rugăciunea „Angelus Domini - Îngerul
Domnului” şi înainte de saluturile în diferite limbi, papa Benedict a amintit deschiderea
la Rimini pe coasta Mării Adriatice a Mitingului „Prieteniei între Popoare”, organizat
ca în fiecare an de mişcarea „Comuniune şi Eliberare”. Este vorba de cea de-a XXX-a
ediţie a „Mitingului pentru prietenia între popoare”, care anul acesta are ca titlu
„Cunoaşterea este întotdeauna un eveniment”. • „Adresând un cordial salut tuturor
celor care iau parte la această însemnată întâlnire, urez ca ea să fie o ocazie prielnică
pentru a înţelege că ’A cunoaşte nu este un act doar material, deoarece… în orice
cunoaştere şi în orice act de iubire sufletul omului experimentează un „plus”, un
„mai mult” care se aseamănă mult cu un dar primit, cu o înălţime la care ne simţim
elevaţi” (Enc. Caritas in veritate, n.77).
Papa a salutat, în fine toţi credincioşii
şi pelerinii sosiţi la Castel Gandolfo pentru întâlnirea de rugăciune duminicală: •
„Tuturor vă urez o duminică frumoasă şi o bună săptămână. Mulţumesc pentru prezenţa
voastră”.
Iată şi binecuvântarea apostolică invocată de papa Benedict la întâlnirea
de duminică la Castel Gandolfo pentru recitarea antifonului „Angelus - Îngerul Domnului”,
binecuvântare ce ajunge pe această cale la toţi ascultătorii noştri care cu suflet
deschis o primesc în spirit de credinţă.