Anul Sacerdotal: Chemaţi să formeze oameni de inimă şi suflet. Benedict al XVI-lea, la audienţa de miercuri, 19 august: un discurs destinat să dureze

(RV – 20 august 2009) Intenţia Anului Sacerdotal este de a reconstrui în preot o puternică identitate spirituală, fidelă misiunii sale iniţiale. „În conul de lumină al acestei splendide intenţii pastorale – scrie cotidianul italian Avvenire – se situează discursul Sfântului Părinte la audienţa generală de miercuri, 19 august, de la Castel Gandolfo, discurs axat pe formarea permanentă şi în profunditate a preoţilor şi pe cea realizată în anii de Seminar şi care trebuie gândite ca perioade deosebite de formare.
Conciliul din Trento – a evidenţiat Benedict al XVI-lea – a stabilit norme pentru construirea de Seminarii şi formarea preoţilor, căci criza era condiţionată şi de insuficienta pregătire a preotului care, deseori, nu era destul de bine instruit din punct de vedere intelectual şi spiritual, nu era un învăţat în inimă şi în suflet”. De aceea, educaţia, este cea mai bună formă de prevenire a crizei. Aceasta este o fericită intuiţie a pedagogiei creştine care află – de exemplu – în marii educatori ai secolului al XIX –lea din Italia o foarte clară confirmare.

Cum să se evite situaţiile de criză? Succesorul lui Petru spune cum, prin ce mijloace, şi anume printr-o puternică şi completă operă educativă care să atingă şi să plăsmuiască „inima şi sufletul”. Şi aceasta imediat, căci marii maeştri creştini au intuit că educaţia este o chestiune de propus ca principiu şi de practicat cu grabnică hotărâre. Aşa era – de exemplu – pentru Sfântul Ioan Eudes, Franţa, (1601-1680) care prin opera sa misionară şi educativă a contribuit la a face din secolul al XVII-lea „marele secol al sufletelor”, cum l-a numit Daniel Rops.
La Sfântului Eudes, a cărui memorie liturgică se sărbătoreşte pe 20 august, Episcopul Romei a dorit să se refere în legătură cu formarea clerului decisă de Conciliul din Trento, spunând: „Dar, fiindcă aplicarea normelor întârzia, Sfântul Ioan Eudes a văzut că mare parte din preoţi erau inadecvaţi şi, de aceea, a format un seminar”.
Profilul preotului delineat de Conciliul tridentin a caracterizat viaţa Bisericii Catolice până la jumătatea secolului al XIX-lea. Un model l-a constituit Parohul de Ars, Ioan Maria Vianney. Acum se aşteaptă – după Conciliul Vatican II – noi roade, prin noi preoţi sfinţi, formaţi după modelul spiritual al celor 16 documente conciliare, chiar dacă în ultimele decenii identitatea preotului catolic a avut mult de suferit din cauza secularizării dinafara şi din interiorul Bisericii. De aceea, insistă Sfântul Părinte, se impune un salt în formarea sacerdotală din Seminarii, bazată pe solide şi granitice raţiuni teologice şi de înţelepciune.
Acest discurs al lui Benedict al XVI-lea – scrie cotidianul Avvenire – „este destinat să dureze pentru că se înscrie în sfera 'strigătului' său pedagogic care cere ca şi în seminarii să se treacă de la urgenţa educativă la pedagogia inimii”, aşa cum o imagina şi Don Bosco.

Aici serviciul audio: