După moartea a doi tineri într-un "rave party", reflecţii despre tineri şi divertisment

RV 19 aug 2009. Dacă tinerii şi distracţia formează un binom inseparabil, trebuie spus că nu întotdeauna este vorba şi de un binom reuşit. Există, desigur, şi un divertisment sănătos care ştie să transforme ieşirea din monotonie într-un moment reconfortant de încărcare a "bateriilor" spiritului. Dar foamea după senzaţii tari face ca zeul distracţiei să secere victime din ce în ce mai fragede, cum s-a întâmplat la finele săptămânii trecute cu doi tineri în două locuri de distracţie din sudul Italiei.

Pe certificatul de deces medicii legişti au scris: supradoză de droguri. Acelaşi dignostic fatal, pentru cei doi tineri care au luat parte la şedinţe de "rave party" în sudul Italiei la sfârşitul săptămânii trecute. Victimele, o italiancă de 23 de ani şi un israelian de 26, şi-au pierdut cunoştinţa după ore în şir de dans, droguri, băuturi alcoolice şi relaţii cu parteneri la întâmplare. Un mod de a petrece câteva zile de vacanţă şi concediu, care ridică numeroase semne de întrebare. În ultimii ani şi în mass-media din România se vehiculează drept "actual" şi "normal" prezentarea unor modele de tineri care alternează sms-uri, messenger-ul sau e-mailul, cu relaţii disfuncţionale, substanţe narcotice şi drink-uri tot mai ameţitoare.

În Franţa, de exemplu, s-a declanşat o dezbatere publică în care factorii educativi se întreabă dacă distracţiile de genul "rave" ar trebui interzise prin lege sau să fie supuse unui control mai sever. Dar dincolo de întrebări şi răspunsuri, rămâne faptul că cei doi tineri care au murit în timpul distracţiei sunt, asemeni altor tineri, victimile unei extrem de profitabile pieţe de desfacere a drogurilor. "Rave" în engleză înseamnă "exaltare, delir", şi când este ataşat de conceptul de divertisment strecoară idea că pentru o distracţie reuşită este nevoie ca participanţii să-şi piardă luciditatea. Sau că o tabără de vară ce se termină cu un foc memorabil, se întipăreşte şi mai mult în memorie dacă este urmat de exprimarea dezordonată a dorinţelor trupeşti, cum s-a întâmplat unei adolescente agresată pe litoralul mediteranean. Sunt situaţii diferite, desigur, dar unite între ele de firul subtil al unui telefilm dramatic despre "cultura distracţiei". Ce-ar mai fi de spus apoi despre o societate care urmăreşte asemenea episoade aproape zilnic, arătând pe moment un semn de indignare dar care apoi se transformă în indiferenţă şi resemnare?

Pentru o tentativă de lectură a acestor situaţii, redacţia centrală l-a intervievat pe sociologul italian Sabino Acquaviva:
• "Evident, se întâmplă că noi anticipăm data la care un tânăr este considerat adult, deci liber să ia decizii în prima persoană. Dar îl considerăm adult atunci când tânărul nu are încă o structură completă a personalităţii. Prin urmare, el intră pe scena vieţii cu o parte a personalităţii adecvată iar cealaltă se află încă pe cale de formare".

Dar ce rol are aici societatea de consum? S-ar părea că nu contează dacă tinerii şi-au format personalitatea, ci mai mult dacă ei devin cât mai repede consumatori cât mai acritici...
• "Acesta este defectul societăţii noastre: pregăteşte tinerii să devină consumatori. Cu alte cuvinte, societatea care dădea o formare, care dădea valori şi semnificaţie vieţii, acum pregăteşte tineri care trebuie să fie mai întâi şi mai presus de toate consumatori".

Cum se raportează mass-media la acestea tragedii în care-şi pierd viaţa atâţia tineri? Nu există şi aici o parte de răspundere?
• "Mass-media au una din cele mai mari responsabilităţi. Acum când şcoala nu mai are prestigiul din trecut, suntem într-un timp în care personalitatea tinerilor este formată de mass-media. Informaţiile pe care acestea le transmit sunt în cea mai mare parte negative. Chiar şi marile televiziuni, cele care au în mână puterea informaţiei, informează pe baza legilor dictate de societatea de consum. Cu ce rezultate? Iată-le, sistemul de informaţie, inclusiv din domeniul televiziunii, trece de nenumărate ori peste sistemul de valori ca un tăvălug şi anulează totul. Formarea care în trecut era încredinţată profesorilor şi educatorilor, acum este în mâna jurnaliştilor care deseori nu sunt pregătiţi şi capabili să-i formeze pe tineri. Ar fi necesară o mare reformă de natură culturală care să opereze o transformare completă a mijloacelor de informare. Dar suntem foarte departe de o atare posibilitate".

Aici, serviciul audio: