Calitatea vieţii euharistice în Asia: Mesajul final al adunării plenare a Federaţiei Conferinţelor Episcopale din Asia. Apel la speranţă şi misiune

RV 18 aug 2009. Îndemnul la ascultarea Cuvântului lui Dumnezeu, apelul la reînnoirea credinţei şi speranţei dar şi chemarea de a fi misionari, sunt aspectele principale din Mesajul Final transmis de participanţii la a IX adunare plenară a Federaţiei Conferinţelor Episcopale din Asia, care s-a încheiat duminică la Manila, pe tema "A trăi Euharistia în Asia". Reuniunea celor peste o sută de delegaţi ai episcopatelor catolice din Asia s-a încheiat cu Sfânta Liturghie prezidată de card. Francis Arinze, trimisul special al papei Benedict al XVI-lea la lucrările plenarei. O adâncă impresie a lăsat intervenţia oferită de episcopul dicezei indiene de Guwahati, mons. Thomas Menamparampil care a afirmat că "Euharistia este adevărata resursă a forţei noastre de neclintit". Prelatul indian a făcut referinţă la contextul dificil al comunităţilor euharistice din Asia - nu rareori ţintă a violenţelor anti-creştine din India, Pakistan şi Vietnam - spunând că victimele creştine sunt cu adevărat "noii martiri ai timpului nostru".

Redacţia centrală Radio Vatican l-a intervievat pe mons. Orlando Quevedo, ani la rând consultant al episcopatului filipinez, în legătură cu viaţa euharistică pe continentul asiatic:
• "Documentul final vorbeşte despre Euharistie drept 'viaţă', şi această viaţă este Isus însuşi. Uneori suntem tentaţi să ne gândim la Pâinea Vieţii ca la un simbol oarecare, dar pentru noi, credincioşii catolici, Euharistia este adevărată, este însuşi Cristos Domnul. Tema centrală a adunării plenare ne-a pus întrebarea 'Cum trăim noi Euharistia, aici, în Asia?'. Iar documentul final cuprinde două recomandări principale: una se referă la viaţa internă, la viaţa pastorală şi la modul în care comunitatea catolică poate creşte în înţelegerea Euharistiei de aşa manieră încât să o poată trăi în viaţa concretă. A doua recomandare se referă la viaţa 'externă', să-i zicem, la ceea ce există în afara Bisericii, la societate în general. În cazul specific, la societatea asiatică şi problemele în privinţa păcii, la violenţă, la dezastrele ecologice, la relativismul tot mai răspândit şi la modelul de dezvoltare capitalistă, care în actualul proces de globalizare, nu vine în ajutorul Ţărilor sărace aşa cum ar trebui".

Credeţi că Asia e pregătită să ofere contribuţia sa la viaţa Bisericii universale? Răspunde mons. Orlando Quevedo:
• "Sfântul Părinte Ioan Paul al II-lea a încurajat Biserica din Asia să facă tocmai acest lucru: să împărtăşească lumii întregi darurile ei. 'Fiţi misionari', ne spunea deseori. Şi când spunea 'misionari' se referea nu atât la misiunea de a converti popoarele, ci mai ales de a împărtăşi viaţa lui Cristos cu cei din jurul nostru. Chiar şi modul nostru de a trăi viaţa creştină în parohii şi comunităţi – cu un fundament teologic şi pastoral – este o contribuţie ulterioară pe care o putem oferi. Îmi exprim, în acest sens, satisfacţia pentru faptul că Biserica catolică din Germania a interceptat angajarea noastră şi a trimis aici câţiva episcopi ca să vadă la faţa locului ceea ce noi numim 'darul' pe care comunităţile asiatice îl pot oferi lumii întregi".

Care sunt, concret, darurile pe care creştinii din Asia le pot împărtăşi cu fraţii lor din Biserica universală? Răspunde pr. Georges Cheung, responsabil la serviciul 'Documentaţie' al postului nostru de radio, care a urmărit îndeaproape lucrările plenarei din Extremul Orient:
• "Cred că unul din aceste daruri, după cum am văzut în 12 parohii pe care le-am vizitat, este vitalitatea vieţii creştine. Aş adăuga bucuria, simplitatea şi în acelaşi timp calitatea vieţii parohiale".

Familia reprezintă o preocupare constantă şi în programele pastorale din Asia. Ce rol are, ce probleme întâmpină şi ce potenţial are de exprimat realitatea familiilor din Asia?
• "Pe de o parte, familia are încă din fericire un rol important şi pozitiv. Probabil, acesta este şi motivul pentru care parohiile au o vitalitate remarcabilă! Dar din păcate, familia este ameninţată şi de stilul de viaţă al modernităţii. De exemplu, munca recere din ce în ce mai mult timp şi constrânge părinţii să muncească tot mai mult ca să aibă strictul necesar. Alte familii, apoi, ajung să se separe din cauza locului de muncă; altele, cum este în Filipine, sunt constrânse să emigreze... Împreună cu alţi factori, condiţiile vieţii moderne pun în pericol stabilitatea familiei iar Biserica trebuie să caute soluţii şi remedii întru cât condiţiile pozitive din momentul de faţă nu vor dura la infinit".

Aici, serviciul audio: