Iubirea şi devoţiunea faţă de Maica Domnului a Sfântului Ioan Maria Vianney, propusă
de Papa tuturor preoţilor în Anul sacerdotal vorbind înainte de rugăciunea "Angelus"
în sărbătoarea "Adormirea Maicii Domnului" (text)
(RV - 15 august 2009) În solemnitatea „Ridicării Sfintei Fecioare Maria
cu trupul şi sufletul la cer” - sau în denumirea liturgică străveche
„Adormirea Maicii Domnului”, papa Benedict al XVI-lea a recitat antifonul marian
„Angelus Domini - Îngerul Domnului” împreună cu mulţimea pelerinilor reuniţi
la amiază în curtea interioară a Palatului apostolic din Castel Gandolfo.
În
prealabil, Pontiful a rostit o scurtă alocuţiune inspirată din evlavia Sfântului Ioan
Maria Vianney, paroh de Ars, faţă de Maica Domnului pentru care avea o iubire filială
admirându-i frumuseţea, reuşind să inspire aceeaşi dragoste enoriaşilor săi cărora
ştia să le vorbească în expresii adecvate despre Sfânta Fecioară şi rolul ei în mântuirea
oamenilor.
Iată textul alocuţiunii în traducerea noastră de lucru:
Iubiţi
fraţi şi surori!
În inima lunii august, timp de concedii pentru multe familii,
şi pentru mine, Biserica sărbătoreşte solemnitatea Ridicării la cer a Fericitei Fecioare.
Aceasta este o ocazie specială pentru a medita asupra sensului ultim al existenţei
noastre, ajutaţi de Liturghia de azi care ne invită să trăim în această lume orientaţi
spre bunurile veşnice, pentru a avea parte la aceeaşi slavă a Mariei, la aceeaşi bucurie
a Mamei noastre (Cf rugăciunea „colecta”). De aceea, să ne îndreptăm privirea
spre Sfânta Fecioară, Steaua speranţei, care ne luminează drumul pământesc, urmând
exemplul sfinţilor şi sfintelor care au recurs la Ea în orice împrejurare. Ştiţi că
celebrăm Anul Sacerdotal, Anul Sfintei Preoţii, în amintirea Sfântului Paroh de Ars,
şi aş vrea să preiau din gândurile şi mărturiile acestui sfânt paroh de ţară câteva
puncte de reflecţie care pot să ne ajute pe toţi, în special pe noi preoţii, ca să
reînsufleţim iubirea şi veneraţia faţă de Fecioara Preasfântă.
Biografii atestă
că Sfântul Ioan Maria Vianney vorbea despre Sfânta Fecioară cu devoţiune şi în acelaşi
timp cu încredere şi mare apropiere. „Sfânta Fecioară - obişnuia să repete - este
fără pată, înzestrată cu toate virtuţile care o fac atât de frumoasă şi plăcută Preasfintei
Treimi” (B. Nodet, Pensiero e l’anima del Curato d’Ars, Torino 1967,
p. 303). Şi mai departe: „Inima acestei bune mame nu este decât iubire şi îndurare,
nu doreşte decât să ne vadă fericiţi. Ajunge doar să ne adresăm Ei pentru a fi ascultaţi”
( p. 307). Transpare din aceste expresii zelul preotului care, mişcat de râvna apostolică,
se bucură în a vorbi despre Maria credincioşilor, şi nu oboseşte niciodată de a o
face. Chiar şi un mister dificil ca cel de azi al Ridicării la cer a Mariei, el ştia
să-l prezinte prin imagini reuşite, ca de pildă: „Omul era creat pentru cer. Diavolul
a rupt scara care duce acolo. Domnul nostru, prin Pătimirea sa, ne-a făcut o alta…Preasfânta
Fecioară este pe vârful scării şi o ţine cu amândouă mâinile” (ibid.)
Sfântul
Paroh de Ars era atras mai ales de frumuseţea Mariei, frumuseţe ce coincide cu realitatea
de a fi ea însăşi Neprihănita, singura creatură zămislită fără umbră de păcat. „Sfânta
Fecioară - afirma - este acea frumoasă făptură care nu l-a dezgustat niciodată pe
Dumnezeu” (ibi, 306). Ca păstor bun şi credincios, el a dat înainte de toate exemplu
şi în această iubire filială pentru Mama lui Isus, de care se simţea atras spre cer.
„Dacă nu aş merge în cer - exclama - cât aş fi de îndurerat! Nu aş vedea-o niciodată
pe Sfânta Fecioară, această creatură atât de frumoasă!” (ibi. 309). A consacrat apoi
de mai multe ori parohia sa Sfintei Fecioare, recomandând în special mamelor să facă
la fel în fiecare dimineaţă cu copiii lor.
Dragi fraţi şi surori, să ne însuşim
simţămintele Sfântului Paroh de Ars. Şi cu aceeaşi credinţă să ne îndreptăm spre Maria
cea Ridicată la cer, încredinţându-i în mod special preoţii din întreaga lume.
Aici,
serviciul audio şi Binecuvântarea Apostolică: