Mesajul Papei cu ocazia milenarului diecezei ungare de Pécs. Rădăcinile creştine ale
Europei în magisteriul papei Benedict al XVI-lea
RV 13 aug 2009."O ocazie potrivită în care credincioşii
îşi pot arăta o reînnoită credinţă şi o deosebită iubire faţă de Biserică şi Evanghelie":
scrie Benedict al XVI-lea în Scrisoarea adresată cardinalului Christoph Schönborn,
trimis al său special la celebrările prilejuite de milenarul diecezei ungare de Pécs.
Arhiepiscopul de Viena va fi la Pécs pe 23 august pentru a prezida manifestările sacre
din dieceza maghiară numită şi dieceza "Celor Cinci Biserici", înfiinţată în 1009
în timpul papei Sergiu al IV-lea.
Bucuria credincioşilor pentru cei o mie
de ani ai diecezei ungare aduce în prim plan şi faptul că Evanghelia este adânc înrădăcinată
în istoria întregii Europe. Evenimentul bisericesc de mare relevanţă istorică reprezintă
în acelaşi timp oportunitatea de a relua o parte din reflecţiile papei Benedict al
XVI-lea despre rădăcinile creştine ale Bătrânului Continent.
"Europa, fii
tu însăţi": încă de la începutul pontificatului său, Benedict al XVI-lea a îndemnat
popoarele europene să nu uite de propriile rădăcini creştine. Un patrimoniu inestimabil,
o rezervă de valori care reprezintă şi astăzi o temelie trainică la construcţia unei
Europe unite. Fără memorie nu există viitor, sublinia Sfântul Părinte la întâlnirea
cu episcopii europeni pentru a marca împlinirea a 50 de ani de la Tratatele de la
Roma, la 24 martie 2007: • "Nu se poate gândi edificarea unei autentice 'case
comune' europene trecând cu vederea peste identitatea proprie a popoarelor de pe Continentul
nostru. Este vorba, de fapt, de o identitate istorică, culturală şi morală,
mai înainte de una geografică, economică şi politică; o identitate constituită de
un ansamblu de valori universale, pe care Creştinismul a contribuit la forjarea lor,
asumând astfel un rol nu doar istoric, dar fondativ în raport cu Europa.
Atare valori, care constituie sufletul Continentului, trebuie să rămână în Europa
celui de al treilea mileniu ca 'ferment' de civilizaţie".
Pentru a nu
se pierde pe sine, Europa trebuie să-şi îndrepte privirea spre Cristos: acesta este
mesajul pe care Papa l-a lansat în timpul călătoriei sale apostolice în Austria, la
sanctuarul de la Marizell, în septembrie 2007: • "Cum să uităm că Europa este
purtătoare a unei tradiţii de gândire care ţine împreună credinţa, raţiunea şi sentimentul?
Filosofi iluştri, chiar fără legătură cu credinţa, au recunoscut rolul central desfăşurat
de creştinism în prezervarea conştiinţei moderne de devieri nihiliste
şi fundamentaliste" (Audienţa Generală, 12 septembrie 2007).
Pontiful
german s-a referit la rădăcinile creştine ale Europei şi în timpul vizitei sale la
abaţia benedictină de la Montecassino, în centrul Italiei. Benedict al XVI-lea sublinia
cum cultura europeană se bazează pe căutarea lui Dumnezeu şi scotea în evidenţă actualitatea
motoului benedictin bazat pe rugăciune, muncă şi cultură: 'ora et labora et lege',
'roagă-te, munceşte şi citeşte'. • "În abaţia voastră se atinge cu mâna acel
'quarere Deum', faptul, cu alte cuvinte, că însăşi cultura europeană a fost căutarea
lui Dumnezeu şi disponibilitatea de a-l asculta. Acest fapt este valabil şi în timpul
nostru".
Referinţa la rădăcinile creştine şi la valorile Evangheliei în
viaţa Europei nu pune în pericol viziunea unei 'laicităţi sănătoase', după cum afirma
în timpul călătoriei sale pastorale în Franţa, în septembrie anul trecut: • "Este
fundamental, pe de o parte, să se insiste pe deosebirea dintre domeniul politic şi
cel religios, pentru a a tutela atât libertatea religioasă a cetăţenilor
cât şi responsabilitatea Statului faţă de ei, şi, pe de altă parte, pentru a avea
o conştiinţă tot mai clară despre funcţia de neînlocuit a religiei în formarea conştiinţelor
şi contribuţia pe care aceasta o poate aduce, împreună cu alte instanţe, la crearea
unui consens etic de fond în societate".
Laicitatea, aşadar, nu
înseamnă reducerea credinţei la sfera experienţelor private, inimiste. Şi aceasta
se poate spune despre orice domeniu al vieţii, inclusiv despre şcoala publică: •
"Laicitatea sănătoasă a şcolii, precum şi a altor instituţii ale Statului, nu implică
de fapt o închidere faţă de Transcendenţă şi o falsă neutralitate faţă de acele valori
morale care sunt la baza formării autentice a persoanei umane".