Benedict al XVI-lea, despre exemplul Sfântului Laurenţiu: ca şi el, iubiţi până la sfârşit şi combateţi răul cu binele

(RV – 10 august 2009) Biserica celebrează luni, 10 august, memoria Sfântului Laurenţiu, diacon şi martir, ucis în anul 258, în timpul persecuţiei declanşate de împăratul roman Valerian. Luni seară, la Roma, în bazilica Sfântul Laurenţiu dinafara Zidurilor (la Verano), Sfântă Liturghie solemnă celebrată de episcopul Guerino Di Tora, Auxiliar de Roma Nord. După celebrarea euharistică, tradiţionala procesiune pe străzile cartierului.
Dar cine era Laurenţiu, devenit sfânt? Pentru a răspunde, avem nevoie de o retrospectivă istorică, cercetând mai exact secolul al III-lea d.C. Imperiul roman se clătina, fiind atacat pe mai multe fronturi, în special de goţi şi de perşi. Împăratul Valerian, încercând să întărească unitatea imperiului în jurul cultului păgân, declanşează persecuţia anticreştină. Discipolii lui Isus sunt prea diferiţi şi de aceea sunt consideraţi periculoşi şi o ameninţare pentru ideologia unică a Statului. Spre deosebire de predecesorii lui, Valerian nu ucide doar simpli credincioşi, cât mai ales pe cei ce-i conduc. Sub domnia sa sunt decapitaţi doi Papi: Ştefan I şi Sixt al II-lea. Sfântul Laurenţiu – în calitate de diacon – administra bunurile Bisericii în slujba celor nevoiaşi, de aceea prefectul Cetăţii îi porunceşte să-i predea tezaurul pe care-l avea în administraţie. Laurenţiu se prezintă la prefect cu o comoară cu totul specială: o mulţime de infirmi, de săraci, orbi şi tot felul de bolnavi. Aceştia erau comoara, căci lor le împărţise toate bunurile Bisericii. Sfântul Laurenţiu, diacon şi martir, a fost ars de viu, pe un grătar. Succesorul lui Petru l-a amintit astfel la rugăciunea mariană „Angelus”, duminică 9 august:

• „Aceşti sfinţi sunt martori ai acelei iubiri care iubeşte 'până la sfârşit' şi care nu ţine cont de răul primit ci îl combate cu binele (cfr 1Cor 13, 4-8). De la aceştia putem învăţa, mai ales noi preoţii, eroismul evanghelic care ne îndeamnă – fără a avea teamă de nimic – să dăm propria viaţă pentru mântuirea sufletelor. Iubirea învinge moartea!”.

După doi ani de la moartea Sfântului Laurenţiu, Valerian este prins de către perşi, al căror rege – potrivit tradiţiei – îl folosea pe post de scăunel pentru a urca pe cal. Valerian îşi va găsi moartea departe de Roma, în timp trupul Sfântul Laurenţiu este înmormântat la Roma, în câmpul numit Verano.

La audienţa generală din 10 august 2005, Episcopul Romei îl indică pe sfântul diacon Laurenţiu ca model pentru toţi creştinii:
• „Dragi credincioşi, imitaţi exemplul său şi, asemenea lui, fiţi întotdeauna gata să răspundeţi cu fidelitate la chemarea Domnului” .

Aici serviciul audio: