A crede şi a mânca: sacramentul complet al lui "Isus, pâinea vieţii". Consideraţii
omiletice la Duminica a-XIX-a, An B (audio)
(RV - 8 august 2009) E Ziua Domnului. În Duminica a XIX-a din Timpul liturgic
ordinar citim din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după Sfântul Ioan 6,41-51:
În acel timp, iudeii murmurau împotriva lui Isus, deoarece spusese: "Eu sunt pâinea
coborâtă din cer". Şi ziceau: "Nu este el Isus, fiul lui Iosif; nu cunoaştem noi pe
tatăl şi pe mama lui? Atunci cum poate spune: «Eu m-am coborât din cer?»". Isus le-a
zis: "Nu murmuraţi între voi. Nimeni nu poate să vină la mine dacă nu-l va atrage
Tatăl, care m-a trimis, şi eu îl voi învia în ziua de apoi. Scris este în profeţi:
«Toţi vor fi învăţaţi de Dumnezeu». Aşadar, oricine ascultă învăţătura Tatălui vine
la mine. Desigur, nimeni nu l-a văzut vreodată pe Tatăl afară numai de acela care
vine de la Dumnezeu. Acesta l-a văzut pe Tatăl. Adevăr, adevăr zic vouă: cel care
crede în mine are viaţa veşnică. Eu sunt pâinea vieţii. Părinţii voştri au mâncat
mană în pustiu şi totuşi au murit. Pâinea care coboară din cer este aceea din care,
dacă mănâncă cineva, nu moare. Eu sunt pâinea cea vie care s-a coborât din cer. Cine
mănâncă din pâinea aceasta va trăi în veci; iar pâinea pe care eu o voi da, pentru
viaţa lumii, este trupul meu".