Schimbarea la Faţă: Adevărata frumuseţe – accentuează Benedict al XVI-lea – este iubirea de Dumnezeu care iluminează chiar şi întunecatul mister al morţii

(RV – 6 august 2009) Sărbătoarea Schimbarea la Faţă: un eveniment – a explicat în mai multe rânduri Benedict al XVI-lea – care ne cheamă să-l urmăm pe Isus pe calea Crucii, deschizând „ochii inimii asupra misterului luminii lui Dumnezeu” care învinge „puterea întunericului celui rău”.

Asemenea lui Petru am vrea cu toţii să-i cerem Domnului să trăim pe muntele Tabor. „Când se primeşte harul de a trăi o intensă experienţă a prezenţei lui Dumnezeu – subliniază Benedict al XVI-lea – este ca şi cum s-ar trăi ceva asemănător cu ceea ce s-a petrecut cu discipolii în timpul Schimbării la Faţă: pentru un moment se pregustă ceva din ceea ce va constitui fericirea Raiului, căci spune Sfântul Părinte la rugăciunea Angelus din 12 martie 2006:
• „Este vorba – în general – de experienţe scurte, pe care uneori Dumnezeu le îngăduie, mai ales în vederea unor grele încercări. Nimănui însă nu-i este dat să trăiască pe Tabor în timpul vieţii pământeşti. Căci existenţa umană este un parcurs de credinţă şi, ca atare, se află mai mult în penumbră decât în plină lumină, nu fără momente de obscuritate şi de întuneric dens. Atâta vreme cât ne aflăm aici, pe pământ, raportul nostru cu Dumnezeu are loc mai mult în a asculta decât în a vedea; şi contemplaţia însăşi se actualizează – s-ar putea spune – „cu ochii închişi”, graţie luminii interioare aprinse în noi de Cuvântul lui Dumnezeu”.

Pe Tabor, Petru, Iacob şi Ioan contemplă gloria Fiului lui Dumnezeu. Şi, explică Episcopul Romei la rugăciunea Angelus din 17 februarie 2008
• „Aici este punctul crucial: schimbarea la faţă este anticipată de înviere, dar aceasta presupune moartea. Isus manifestă Apostolilor slava sa, pentru ca aceştia să aibă forţa de a înfrunta scandalul crucii şi de a înţelege că sunt necesare multe suferinţe pentru a ajunge în Împărăţia lui Dumnezeu”.

Isus – cum spune Psalmul – este „cel mai frumos dintre fiii omului” dar este în acelaşi timp, în mod misterios, cel care – afirmă Isaia – „nu are strălucire, nici frumuseţe pentru a atrage privirile noastre”. Cristos – evidenţiază Succesorul lui Petru – ne arată că „adevărata frumuseţe este iubirea de Dumnezeu” care „ştie să schimbe chiar şi obscurul mister al morţii în lumina iradiantă a învierii”. „Pentru a intra în viaţa eternă – aşadar – trebuie ascultat Isus”, urmându-l pe calea Crucii. Ascultându-l precum Preacurata Fecioară Maria. Din nou Benedict al XVI-lea, la rugăciunea Angelus din 12 martie 2006

„Ascultându-l în cuvântul său, păstrat în Sfânta Scriptură. Ascultându-l în însăşi evenimentele din viaţa noastră, încercând să citim în acestea mesajele Providenţei. Ascultându-l – în fine – în fraţii noştri, în special în cei neajutoraţi şi săraci, pentru care Isus însuşi cere iubirea noastră concretă. Urmându-l pe Cristos şi ascultându-i vocea: aceasta este calea maestră, unica, calea care conduce la plinătatea bucuriei şi a iubirii”.

În fond – explică Papa – „Schimbarea la Faţă a lui Isus a fost în esenţă o experienţă de rugăciune”. „Rugându-l pe Isus, ne cufundăm în Dumnezeu”, care este iubire, lumină, este însăşi viaţa. De aici şi puternicul apel al lui Benedict al XVI-lea către toţi credincioşii, exprimat la rugăciunea Angelus din 4 martie 2007.
• „Rugăciunea nu este un accesoriu o opţiune, ci o chestiune de viaţă şi de moarte. Căci doar cine se roagă, adică cine se încredinţează lui Dumnezeu cu iubire filială, poate intra în viaţa eternă, care este Dumnezeu însuşi”.

Aici serviciul audio: