Preoţi fascinaţi de Cristos, capabili să răspundă la provocările relativismului care mortifică raţiunea: Benedict al XVI-lea, la cateheza audienţei generale dedicată Sf. Ioan M. Vianney

RV 05 aug 2009. "Preoţii să fie îndrăgostiţi de Cristos, mesageri de speranţă, reconciliere şi pace pentru toţi oamenii": este rugăciunea înălţată de Benedict al XVI-lea în cadrul audienţei generale de miercuri, în curtea interioară a Palatului Apostolic de la Castel Gandolfo. Printre cele câteva mii de credincioşi din mai multe ţări, s-a făcut vizibil şi un grup de participanţi din China. La cateheza audienţei, cu o reflecţie despre Sfântul Ioan Maria Vianney, Benedict al XVI-lea a subliniat că raţionalismul şi relativismul sunt două răspunsuri inadecvate la dorinţa legitimă a omului de a folosi din plin raţiunea în căutarea adevărului. În fine, Papa a salutat participanţii la Mitingul internaţional al tinerilor spre Assisi. În cateheza despre sfântul paroh de Ars, de la a cărui moarte, sau mai bine zis, "naştere pentru cer", s-au împlinit miercuri 150 de ani, Benedict al XVI-lea a vorbit mai întâi despre "marea sărbătoare" care trebuie să fi avut loc în paradis "la intrarea unui păstor atât de zelos". Şi tocmai în vederea acestei aniversări a fost proclamat actualul An al Preoţiei, pe tema "Fidelitatea lui Cristos, fidelitatea preotului".
 Papa a amintit originile modeste, din rândul unei familii de la ţară, ale sfântului francez care în tinereţe a muncit la ogor sau a dus animalele la păscut, dar căutând întotdeauna să "împlinească voinţa lui Dumnezeu chiar şi treburile cele mai neînsemnate". La 17 ani era încă analfabet. Nutrea dorinţa de a deveni preot, dar pentru el studiile erau un adevărat obstacol, întâlnind de aceea "nu puţine insuccese şi multe lacrimi":
• "A ajuns apoi să fie sfinţit preot după nu puţine greutăţi şi neînţelegeri graţie ajutorului oferit de preoţi înţelepţi care nu s-au oprit la limitele sale umane dar au ştiut să vadă mai departe, intuind orizontul de sfinţenie care se contura în acel tânăr cu adevărat special".
 În slujirea sa pastorală, atât de simplă pe cât de extraordinar de rodnică – a evidenţiat Sfântul Părinte – acest paroh necunoscut dintr-un sat rătăcit din sudul Franţei a reuşit să se identifice atât de mult cu propria slujire încât s-a conformat lui Cristos Bunul Păstor, dându-şi viaţa pentru oile sale:
• "Existenţa sa a fost o cateheză vie, care dobândea o eficacitate foarte mare când lumea îl vedea celebrând Sfânta Liturghie, zăbovind în adoraţie în faţa tabernacolului sau petrecând ore în şir la scaunul de spovadă... Considera practica sacramentului pocăinţei o împlinire logică şi naturală a apostolatului sacerdotal".

 
"Metodele pastorale adoptate de Sfântul Ioan Maria Vianney, a observat Pontiful, ar părea că sunt prea puţin potrivite cu actualele condiţii sociale şi culturale".
• "Cum ar putea oare să-l imite un preot de astăzi, într-o lume care s-a schimbat atât de mult? Dacă e adevărat că se schimbă timpurile şi multe carisme sunt tipice persoanei, există însă un stil de viaţă şi o dorinţă de fond pe care toţi sunt chemaţi să le cultive. Privind bine, de fapt, ceea ce l-a făcut sfânt pe parohul de Ars este faptul că era îndrăgostit de Cristos. Adevăratul secret al succesului său pastoral a fost iubirea faţă de Misterul Euharistic - vestit, celebrat şi trăit - şi care s-a transformat în iubire pentru oile lui Cristos, pentru persoanele care-l caută pe Dumnezeu".
Parohul de Ars a ştiut să răspundă la setea de adevăr a omului din timpul său. "Era un timp greu, cel din Franţa post-revoluţionară", a observat Sfântul Părinte, în care se respira un fel de "dictatură a raţionalismului, ce voia să şteargă însăşi prezenţa preoţilor şi a Bisericii din societate". În acel context, Sfântul Ioan Maria Vianney a trăit în anii tinereţii o "clandestinitate eroică, străbătând pe jos kilometri şi kilometri în timpul nopţii pentru a lua parte la Sfânta Liturghie. Apoi, devenit preot, a dat mărturie prin faptă că "raţionalismul, atunci dominant, era în realitate departe de a satisface exigenţele autentice ale omului, şi prin urmare, în cele din urmă, nu era posibil de trăit".
 Dacă acum 150 de ani domnea "dictatura raţionalismului", în epoca de faţă, a spus Papa, se înregistrează în multe domenii un fel de "dictatură a relativismului". Ambele apar ca răspunsuri inadecvate la dorinţa justă a omului de a folosi pe deplin raţiunea ca element distinctiv şi constitutiv al identităţii sale. Raţionalismul era inadecvat pentru că nu ţinea cont de limitele umane şi a pretins să ridice raţiunea la rangul de măsură a tuturor lucrurilor, transformând-o într-o divinitate; relativismul contemporan mortifică raţiunea pentru că de fapt ajunge să afirme că fiinţa umană nu poate cunoaşte nimic în mod cert dincolo de câmpul ştiinţelor pozitive. Dar astăzi, ca şi atunci, a reluat Sfântul Părinte, omul "cerşetor de sens şi împlinire", merge în căutarea continuă de răspunsuri complete la întrebările de fond pe care nu încetează să şi le pună. Astfel, în ciuda schimbării timpurilor, stilul parohului de Ars de acum 150 de ani îşi păstrează intactă "forţa profetică" şi "continuă să fie o lecţie valabilă pentru preoţi şi pentru noi toţi":
• "Imitându-l, preoţii trebuie să cultive şi să facă să crească zi de zi o adâncă uniune personală cu Cristos şi trebuie să-i înveţe pe toţi această uniune, această prietenie intimă cu Cristos. Numai cei îndrăgostiţi de Cristos vor putea atinge inimile oamenilor şi să le deschidă la iubirea îndurătoare a Domnului".  În fine, amintind comemorarea liturgică a Sfinţirii bazilicii "Sfânta Maria cea Mare" din Roma, Papa a invitat pelerinii şi credincioşii să-şi îndrepte privirea spre Maica Domnului:
• "Priviţi mereu la Ea, dragi tineri, imitând-o în urmarea fidelă a voinţei divine. Îndreptaţi-vă spre Ea cu încredere, dragi bolnavi, ca să simţiţi în ceasul încercării puterea ocrotirii sale. Încredinţaţi Ei, dragi miri, familia voastră, ca să aibă întotdeauna sprijinul mijlocirii ei de mamă".
 Primiţi acum şi Binecuvântarea apostolică invocată de Benedict al XVI-lea la încheierea audienţei generale, miercuri la Castel Gandolfo, binecuvântare ce ajunge acum la toţi ascultătorii care o primesc în spirit de credinţă. Aici, serviciul audio: