Roma apostolică, leagăn de pietate mariană: consacrarea bazilicii papale "Sfânta Maria cea Mare"

RV 04 aug 2009. În perioada de pregătire la solemnitatea Adormirii Maicii Domnului, în calendarul roman sau latin se aminteşte la 5 august "Sfinţirea bazilicii Sfânta Maria cea Mare" din Roma. Pentru a-şi arăta cinstirea şi iubirea faţă de Preacurata Fecioara Maria încă din primele veacuri creştinii au înălţat lăcaşuri de închinare şi le-au dedicat Născătoarei de Dumnezeu dându-le diferite titluri care exprimau laudele aduse Maicii Domnului sau împrejurări legate de construirea respectivei biserici. Roma creştină a închinat Fecioarei Maria peste o sută de biserici.

Între cele mai vechi biserici închinate Maicii Domnului în oraşul Roma este şi bazilica "Santa Maria Maggiore" – "Sfânta Maria cea Mare", lăcaş marian care, după cum spune şi numele, este mai mare decât celelalte monumente mariane. S-a numit şi "bazilica liberiană", deoarece se află pe locul şi temeliile bazilicii zidite de papa Liberiu (352-366).

O scriere apărută mai târziu spune că în noapte de 5 august a anului 352 Maica Domnului s-a arătat concomitent papei Liberiu şi unui patrician roman şi le-a cerut să construiască o biserică acolo unde în dimineaţa următoare vor găsi pământul acoperit cu un strat de zăpadă. A doua zi, o ninsoare neobişnuită, miraculoasă, acoperea o suprafaţă întinsă de pământ pe vârful colinei Exquilino. Papa şi patricianul roman s-au apucat de lucru şi au început construirea primului mare sanctuar marian, căruia iniţial i s-a dat numele de "Sancta Maria ad Nives" – "Sfânta Maria a Zăpezii". Un secol mai târziu, papa Sixt al III-lea, pentru a ridica un monument în amintirea Conciliului din Efes (431), la care a fost definită maternitatea divină a Mariei, a reconstruit bazilica dându-i dimensiunile pe care le vede şi astăzi orice turist şi pelerin în Cetatea Eternă.

Bazilica se mai numeşte şi "Sancta Maria ad praesepe" – "Sfânta Maria a presepiului", deoarece în secolul VI au fost aduse aici din Ţara Sfântă scândurile unei iesle, considerate a fi rămase din ieslea în care a fost culcat Pruncul Isus în peştera din Betleem.

Mai mult decât splendoarea monumentală, istoria străveche a bazilicii ne destăinuie mesajul celebrului sanctuar roman: chiar şi în timpul călduros al verii, Sfânta Maria face să apară stratul de zăpadă imaculată, adevărata temelie a lăcaşului închinat ei. Cinstirea Fecioarei Fără Pată îl ajută pe creştin să-şi păstreze nevinovăţia sufletului chiar şi în mijlocul unei lumi aprinse de focul patimilor iar pe temelia nevinovăţiei să înalţe templul viu al vieţii închinate lui Dumnezeu. (după "Vieţile Sfinţilor", vol. II, ed. ARCB, Bucureşti 1992).

Aici, serviciul audio: