Frumuseţea va învinge răul şi obscuritatea lumii dacă vom crede în bine: Benedict al XVI-lea, la încheierea concertului oferit în onoarea sa la Castel Gandolfo

RV 03 aug 2009. "Bunătatea şi frumuseţea creaţiei lui Dumnezeu vor învinge devastările lumii", a afirmat duminică seară Benedict al XVI-lea după concertul oferit în onoarea sa, în Curtea interioară a Palatului Apostolic din localitatea Castel Gandolfo, de Orchestra de Cameră Bavareză din Bad Brückenau sub conducerea maestrului Albrecht Mayer. În program, piese de Johann Sebastian Bach, Benjamin Britten, şi, cum altfel, Wolfgang Amadeus Mozart.

Limbaj universal al frumuseţii, vehicul privilegiat de cunoaştere, artă de înaltă valoare spirituală: aceasta este muzica pentru Benedict al XVI-lea, pianist la rândul său şi fin cunoscător al celei pe care a numit-o fără ezitare "tovarăşa sa de călătorie". După perioada petrecută în văile alpine din Valle d'Aosta, unde micul incident de la mâna dreaptă l-a ţinut departe de tastele pianului, ce altceva mai potrivit ar fi putut saluta revenirea Papei la reşedinţa de la Castel Gandolfo, dacă nu un concert cu unii din cei mai îndrăgiţi compozitori ai Pontifului german?

De această dată, protagonistul incontrastat şi neobişnuit al concertului de muzică clasică a fost oboiul, amplasat cu fineţe în cadrul de excepţie al programului. Şi când e vorba de oboişti, numele lui Albrecht Mayer nu mai are nevoie de prezentări. Tânărul maestru german, prim-oboist la Berliner Philarmoniker, crescut în corul catedralei catolice de la Bamberg, şi-a încântat audienţa la pupitrul Orchestrei de Cameră Bavareze din Bad Brückenau. Nu mai puţin sugestiv, parcursul notelor care a permis instrumentului muzical să atingă întregul său potenţial: începând de la concertul în La major BWW 1055 de J. S. Bach, compozitor fascinat de timbrul bucolic al acestui instrument încât l-a folosit în nu mai puţin de 60 de lucrări, pentru a trece apoi la concertul în Do Major KW 314 de W. A. Mozart, autor care a reuşit să ridice oboiul pe culmile expresivităţii în graţie şi poezie. Între cele două compoziţii, o incursiune în secolul XX cu Simfonia Simplă a englezului Benjamin Britten, în care simplitatea nu prespune nici pe departe uşurinţa execuţiei ci claritatea structurii prin care exprimă nuanţele jucăuşe ale elementelor de dans transpuse în formă cultă. Particularităţi, cele de mai sus, care nu puteau scăpa unui auditoriu atent, strâns în amurgul serii ce se lăsa peste curtea interioară a Palatului Apostolic de la Castel Gandolfo.

După interpretarea virtuozilor bavarezi, Benedict al XVI-lea a vorbit mai întâi în limba germană, fireşte, exprimându-şi gratitudinea faţă de interpreţi dar scuzându-se în acelaşti timp pentru faptul că pentru prima dată nu a putut să aplaude "după un concert atât de frumos" din cauza micului incident de la mâna dreaptă. Apoi, şi-a exprimat surprinderea pentru faptul că dintr-o aşchie de lemn precum oboiul, se poate "revărsa un întreg cosmos muzical: adâncul abisului dar şi veselia, tonul serios şi cel lejer, acutele şi joasele", definind apoi "extraordinar" faptul că într-un detaliu atât de infim al creaţiei "se ascunde o mare promisiune, dacă maestrul este capabil să o păstreze":
• "Aceasta înseamnă că toată creaţia este plină de promisiuni şi că omului îi este dat să răsfoiască cel puţin câteva pagini din această carte de promisiuni" folosind "nu doar forţele raţiunii" dar şi pe cele ale inimii pentru "a merge în căutarea promisiunilor mai mari".

Papa a descris apoi fascinaţia muzicii ascultate, transmisă de capacitatea compozitorilor care în sintonie cu dictonul Evangheliei, au ştiut să "scoată din tezaurul lor lucruri vechi şi noi", ducând la o nouă lumină potenţialităţile dăruite în precedenţă". "O oră de paradis", a definit Pontiful serata de concert de duminică seară ce i-a permis să guste "frumuseţea neîntinată şi bunătatea creaţiei" lui Dumnezeu:
• "Şi aceasta nu înseamnă o fugă din faţa mizeriilor acestei lumi sau din viaţa obişnuită, pentru că noi avem puterea de a face faţă răului şi întunericului, dar numai dacă credem în bine. Şi vom reuşi să credem în bine numai dacă îl vom putea experimenta şi trăi ca o realitate concretă".

În fine, adresându-se liber în limba italiană, Benedict al XVI-lea a afirmat:
• "Dragi prieteni, am vorbit mai înainte în limba germană pentru că muziciştii şi mare parte din participanţi sunt germani. După evenimentele legate de Turnul Babel, din nefericire limbile ne separă, creează bariere. Dar în acest moment am văzut şi am simţit că mai există o parte a lumii care n-a fost distrusă de turnul şi trufia Babelului: este muzica, o limbă pe care noi toţi o putem înţelege, care ajunge la inima noastră a tuturor. Acest fapt este pentru noi nu doar garanţia că bunătatea, frumuseţea creaţiei lui Dumnezeu nu este distrusă, că noi suntem chemaţi şi capabili de a lucra pentru bine, pentru frumos, dar este şi promisiunea că lumea viitoare va veni, că Dumnezeu învinge, că frumuseţea şi bunătatea sunt biruitoare".

Aici, serviciul audio cu vocea Papei: