Comemorarea călugăriţelor Carmelite Desculţe de la Compiègne ucise la Paris în timpul Revoluţiei franceze: urcau pe eşafod cântând în faţa ghilotinei

(RV - 17 iulie 2009) Biserica a amintit vineri 17 iulie, martirajul celor 16 călugăriţe Carmelite Desculţe de la mănăstirea Întrupării din Compiègne, ucise cu ghilotină la Paris în urmă cu 215 ani pe 17 iulie 1794, în timpul Revoluţiei Franceze. Călugăriţele, beatificate în 1906 de papa Pius al X-lea, au refuzat să adere la Constituţia civilă a clerului, voită de revoluţionari pentru a separa catolicii francezi de Papa, episcopul Romei, şi succesorul lui Petru. Închise în teribila închisoare de la Conciergerie, deja plină de preoţi şi călugări, au fost condamnate la moarte de tribunalul revoluţionar pentru fidelitatea lor faţă de viaţa consacrată, pentru „fanatism”, cum era definită devoţiunea faţă de Sfintele Inimi a lui Isus şi a Mariei, şi pentru ataşamentul faţă de autoritatea pontificală. Trupurile lor au fost aruncate apoi cu cel mai mare dispreţ într-o groapă comună.

Despre ultimele ore trăite de aceste călugăriţe carmelite să-l ascultăm pe părintele carmelit Bruno Secondin:
• „Este foarte frumoasă descrierea pe care o face scriitorul Georges Bernanos în cartea „Dialogul carmelitelor” sau Gertrude von Le Fort: descriu şi chinul unora dintre ele în faţa morţii şi curajul superioarei - care se numea maica Tereza a Sfântului Augustin - care le susţinea şi primea de la ele - puţin înainte de a fi ghilotinate - profesiunea reînnoită a vieţii lor călugăreşti. Amintim apoi cum aceste femei s-au dus la martiriu cântând. Aceasta este o expresie foarte frumoasă de credinţă care aparţine tradiţiei carmelite: amintesc de fapt când Carmeliţii au fugit de la Muntele Carmel din cauza saracenilor care i-ai izgonit: mulţi dintre ei au fost masacraţi şi se spune că în timp ce erau ucişi cântau „Salve Regina - Bucură-te, Regină”.

Au fost ghilotinaţi alţi carmeliţi în acea perioadă?
• „Da, este vorba de mai mulţi carmeliţi şi carmelite, monahii şi monahi, precum şi terţiari care, asemenea călugărilor din toate ordinele, au fost la fel întemniţaţi. Şi deoarece închisorile nu erau suficiente, inventaseră o metodă specială: îi puneau adică pe nave-închisoare şi îi lăsau până la moarte, care putea să fie din cauza ciumei şi bolilor de orice natură”.

Care este mesajul lor pentru noi cei de azi?
• „Înainte de toate mărturia lor atât de puternică şi compactă deşi în tribulaţiile unora dintre ele; curajul de a înfrunta, şi chiar cu tribulaţii şi şovăieli în inimă, acest ultim act de curaj al vieţi şi cu sprijinul celorlalte, mai ales al maicii Tereza a Sfântului Augustin. Al doilea lucru: e nevoie mereu, înlăuntrul inimii, de o pasiune stabilă dacă se vrea a înfrunta momentele dificile ale vieţii şi ele, cu rugăciunea, cu sprijinul reciproc şi cu curajul pe care şi l-au dat unele altora, au ştiut să se apropie de acest tragic sfârşit al ghilotinei. Un ultim lucru: astăzi avem atâţia martori asemenea lor, persoane individuale sau vreun grup şi comunitate care se găsesc în situaţii de suferinţă, de marginalizare şi riscă să-şi piardă viaţa şi o pierd chiar pentru Evanghelie, pentru fidelitatea faţă de libertate, de adevăr şi caritate. Deci această comemorare ne dă o indicaţie despre cât este de important a se încredinţa Domnului şi sprijinului său pentru a traversa aceste momente dificile şi asemenea situaţii de moarte şi de risc pe care astăzi toţi ne putem afla în situaţia că trebuie să le înfruntăm”.

Aici serviciul audio: