Avertisment al Sfântului Scaun prin intervenţia arhiepiscopului Silvano Tomasi la
ONU: Nu-i uitaţi pe cei mai săraci şi mai supuşi riscurilor îmbolnăvirilor!
(RV – 15 iulie 2009) „A găsi soluţii la criza economică generată de aviditate şi de
lipsa de responsabilitate etică”: această perspectivă implică un nou model de dezvoltare
globală. Astfel a subliniat mons. Silvano Tomasi, Observator permanent al Sfântului
Scaun pe lângă Naţiunile Unite la Geneva, în intervenţia la Consiliul economic şi
social al Organizaţiei Naţiunilor Unite, reunit în oraşul elveţian.
„Criza
economică globală continuă inexorabil” – a evidenţiat arhiepiscopul Tomasi – citând
previziunile Băncii mondiale care indică un număr de până la 65 de milioane de persoane
care vor fi lovite de sărăcie extremă până în 2009. De asemenea un mare număr de persoane
sărace riscă să contracteze boli fie cronice sau contagioase, precum gripa A, generată
de un virus necunoscut până acum. Acest scenariu – a subliniat reprezentantul Sfântului
Scaun – evidenţiază „legătura dintre sărăcie şi sănătate şi dificultăţile excesiv
de mari care planează asupra ţărilor în curs de dezvoltare”, unde domeniul sănătăţii
publice aste într-atât de slab încât nu reuşeşte să răspundă exigenţelor celor mai
vulnerabili cetăţeni. „Iată de ce” – a avertizat prelatul – „ajutorul acordat dezvoltării
trebuie să fie menţinut şi chiar mărit”, aceasta fiind nu doar o chestiune de solidaritate
cât mai ales de dreptate”.
Observator permanent al Sfântului Scaun pe lângă
Naţiunile Unite la Geneva a amintit că Biserica Catolică susţine peste 5 mii de spitale,
mai mult 18 mii de policlinici şi un mare număr de case pentru bătrâni şi persoane
cu handicap care nu beneficiază de nici un fel de asigurare de sănătate, în special
în Africa. Dar, în ciuda acestui considerabil efort recunoscut de Organizaţia Mondială
a Sănătăţii, „organizaţiile confesionale – deplânge mons. Tomasi – nu primesc o parte
echitabilă a resurselor destinate susţinerii iniţiativelor sanitare globale, naţionale
şi locale” şi reafirmă totodată că „accesul la asistenţa sanitară primară şi la medicamentele
pentru salvarea vieţii, prin preţuri accesibile, sunt două elemente esenţiale pentru
îmbunătăţirea sănătăţii globale”.
„Dacă activitatea economică – a încheiat
prelatul citând enciclica 'Caritas in veritate' – nu poate rezolva toate problemele
sociale doar prin simpla extindere a logicii mercantile” – care trebuie să urmărească
binele comun şi care trebuie să se îngrijească mai ales politica – atunci trebuie
să se plece de la o abordare etică a „dezvoltării globale”, care să aibă în centru
în primul rând persoana umană, înaintea profitului şi care să ţină cont de nevoile
şi de aspiraţiile întregii familii umane”.