Intervenţia mons. Tomasi la Ecosoc de la Geneva: susţinerea programelor de sănătate publică în naţiunile sărace este un imperativ în primul rând etic şi apoi practic

(RV - 10 iulie 2009) Garantarea în perioada de criză economică globală, a accesului la o asistenţă sanitară de bază pentru populaţiile ţărilor sărace este un imperativ etic pe lângă faptul că este o opţiune practică clarvăzătoare: Este una dintre consideraţiile arhiepiscopului Silvano Maria Tomasi în intervenţia de joi la Geneva în cadrul întâlnirii Consiliului Economic şi Social - Ecosoc - al ONU. Reprezentantul Sântului Scaun la Naţiunile Unite în oraşul elveţian a trasat un cadru al situaţiei actuale de necesităţi urgente din naţiunile mai puţin dezvoltate, solicitând Statelor bogate să intervină asupra unor obiective bine identificate.

„În timp ce analiştii discută despre cauzele crizei, consecinţele sociale ale noilor forme de sărăcie, pierderea de locuri de munci, malnutriţia şi o dezvoltare sufocată se abat asupra grupurilor mai vulnerabile ale populaţiei şi de aceea cer răspunsuri eficiente şi tempestive”. Prelatul vatican, referindu-se la ultima enciclică a lui Benedict al XVI-lea, atribuie criza financiară şi economică care loveşte planeta avidităţii şi lipsei de responsabilitate etică. În special întâlnirea experţilor ONU s-au concentrat asupra chestiunii sănătăţii publice, în special în zonele sărace ale globului. Împreună cu criza globală care „continuă fără răgaz” şi care s-a exacerbat datorită apariţiei unor pandemii precum cea provocată de A-H1N1, precum şi din cauza problemelor crescânde ale siguranţei alimentare, aceasta demonstrează - a observat reprezentatul Sfântului Scaun - cât este de strânsă legătura dintre sărăcie şi sănătate.

Delegaţia Sfântului „ia act cu profundă preocupare” de previziunile Băncii Mondiale potrivit căreia în cursul anului 2009 va creşte de la 53 la 65 milioane numărul persoanelor „în condiţii de extremă sărăcie”, în timp ce va depăşi un miliard cel al persoanelor lovite de foame cronică, din care 800 milioane fiind concentrate în zonele rurale unde sănătatea publică este slabă şi unde sunt urgente iniţiativele inovatoare de asistenţă sanitară.

Arhiepiscopul Tomasi a deplâns faptul că, munca foarte adesea recunoscută ca fiind de excelentă calitate, desfăşurată de structurile sanitare bisericeşti nu primeşte - ca şi alte structuri de tip confesional - o cotă echitabilă de resurse desemnate pentru a susţine la nivel mondial, naţional şi local, iniţiativele de sănătate.